CrysSoft Literatisia - De dragoste - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Dragostra nu moare - Maitreyi Devi
Editura Amaltea, 1999
     În anul 1928 Mircea Eliade primește o bursă de studii în India din partea Maharajahului de Kassimbazar, un "miliardar hotărât să-și risipească averea" prin "pomana dirijată și crearea unui birou de împărțit ajutoare pentru oamenii de știință". Despre călătoria până în India și primele lui impresii despre acestă țară puteți citi mai multe în volumul Biblioteca Maharajahului apărut la Editura Garamond.
     Spre sfârșitul anului 1929, după ce suferă de malarie și este internat într-un spital local, Mircea Eliade se mută în casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, decan al Universității din Calcutta. Aici o întâlnește pe Maitreyi, fiica filosofului pe care o privește la început ca pe o curiozitate orientală, dar cu timpul între cei doi se naște o dragoste profundă. Din păcate, conflictele culturale duc la despărțirea forțată a celor doi, la 30 septembrie 1930.
     În anul 1934, Eliade publică cartea cu titlul
Maitreyi, în care relatează povestea de dragoste trăită, puțin stilizată și cu un final modificat pentru a crește intensitatea trăirilor și valoarea literară.
     Deși, în decursul anilor aude zvonuri că s-ar fi scris o carte cu și despre ea, abia în 1972 Maitreyi Devi află până unde a mers Mircea Eliade cu detaliile (sau cu imaginația) și se hotărăște să dea o replică scriind propria sa versiune a întâmplărilor în
Dragostea nu moare, Na Hanyate în Bengali.
     Vă recomand să citiți toate cele trei cărți în ordinea apariției lor, pentru a descoperi pas cu pas, povestea de dragoste și urmările ei, pentru că în Dragostea nu moare, anul 1930 nu ocupă decât prima parte. Următoarele trei părți prezintă continuarea, amprenta pe care dragostea lui Mircea Eliade a lăsat-o asupra lui Maitreyi. O să rămâneți surprinși mai întâi de diferențele de abordare dintre cele două cărți. Aceeași poveste, aceleași întâmplări, dar văzute din unghiuri total diferite. Iar sfârșitul... e total neașteptat. (Atenție, și Maitreyi l-a modificat, dar reflectă realitatea, fiind scris cu ajutorul simbolurilor, ne spune ea mai târziu într-un interviu.)
     Adevărul despre povestea de dragoste dintre cei doi mari scriitori... se află probabil prins undeva la mijloc și poate fi citit printre rânduri.
     Mi-au plăcut mult toate cele trei cărți și le-am citit cu sufletul la gură. Un singur lucru m-a supărat la
Dragostea nu moare: faptul că nu toți termenii bengalezi sunt traduși în glosarul de la sfârșitul cărții, motiv pentru care îi acord doar nota 4,5.
Crystian   
 
 
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
     Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
     Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
     De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
     Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
     Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și
Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
     Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.
Crystian   
   Pagina următoare

eXTReMe Tracker