|
|
 | | |
 |
Cel mai bogat om din Babilon - George S. Clason
Editura Amaltea, 2004
|
|
|
Cine nu a auzit de Babilon? Dar cu toate că astăzi au rămas puţine vestigii arheologice ce-i aparţin, măreţia lui a dăinuit peste milenii. Oricât am urî (sau iubi) banii, aceştia au fost mijlocul care au asigurat şi bogăţia Babilonului, în special prin dezvoltarea comerţului în zonă.
Este interesant cum s-au păstrat din acele timpuri biblice legile de bază ale lumii financiare, deşi lumea în care trăim s-a schimbat atât de mult. Cea mai importantă, după mine: "Banul la ban trage!" - deşi nu o veţi găsi descrisă sub această formă în carte.
Cartea în sine este o culegere de parabole - babiloniene -, asemănătoare unor poveşti pentru copii. Chiar ar putea fi folosite ca lectură pentru cei mari şi mici deopotrivă, pentru că nu le lipseşte nici acţiunea şi nici happy end-ul. Cetăţeni simplii, scribi, sclavi, conducători de caravane, negustori, cămătari, hoţi, bogătaşi, nimic nu lipseşte din ingredientele unei poveşti cu aer oriental din 1001 de nopţi.
Am observat totuşi o diferenţă faţă de tendinţa actuală: dacă scopul cărţii este să te scape de datorii şi să te îmbogăţească, prin acumulare de capital, investiţii profitabile dar şi asigurate, astăzi dimpotrivă, scopul este să devii cât mai datornic, printr-o iluzie a zicalei mai sus menţionate: câştigă pe banii altora... ai băncilor. Da, băncile câştigă! Cât despre tine... trebuie să câştigi nu numai partea ta, dar şi cea a băncilor. Au ajuns cămătarii la putere?
Cel puţin cartea ne învaţă cum să scăpăm de ei, dar... e nevoie de multă, multă disciplină personală, să rezişti tentaţiilor ce ne înconjoară. Dar finalul fericit promis, merită tot efortul!
Pentru că mi-a înlăturat îndoielile despre legile lumii financiare care duc la succes şi pentru că în acest fel îmi determină cursul vieţii îi ofer nota maximă 5! Citiţi-o şi voi: o lectură plăcută şi uşoară la ceas de seară, şi apoi... cugetaţi!
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
|
|
|
O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de nașterea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut și a soției acestuia Kipa. Aceștia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coș abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate șansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieții lui, chiar dacă acțiunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa Vieții din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanație, o mică operație pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos și îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
Apoi aceași soarta îl împinge și în brațele unei profitoare care-l lasă fără avere și fără părinți și îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaştem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta și alte câteva locuri și neamuri pierdute în negura timpului. Este și momentul ca autorul să ne dezvăluie deșertăciunea zeilor și înșelătoriile preoților, dar și nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar și într-un taur mort.
Întoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului și a vieții. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber și stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. În plus nu are nici o motivație să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
Și cel mai comic discurs: între un bărbat și o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
Vreți să mai auziți și altele asemenea? Citiți cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile și acțiunile lor își merită toți banii.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
