|
|
 | | |
 |
Camera 13 - Edgar Wallace
Editura Karo Tour,
|
|
|
Am citit-o pe nerăsuflate! De mult nu am mai citit un roman poliţist cu atâta plăcere. Pe când crezi că ai în faţă întreaga scenă a acţiunii, Edgar Wallace te uimeşte şi schimbă radical lucrurile. Şi o ţine tot aşa până la ultima pagină... Cartea este plină de indicii, dar nu şti de fapt care este scopul final: faci tot timpul noi scenarii. Personajele negative le cunoşti încă de la primele capitole, dar acest lucru îţi ridică şi mai multe semne de întrebare.
Johnny este un puşcăriaş, închis pe nedrept, spune el, pentru că ar fi trucat un cal la curse. A intrat în puşcărie ca urmare a unui complot pus la cale de către tânărul Jeff Legg, pentru a-l despărţi de Mara. Nu pentru că ar fi fost gelos, ci pentru a scăpa de unul dintre cei mai mari dușmani ai tatălui său, Emmanuel Legg. Mai mult, și tatăl Marei era pe lista neagră, alături de Johnny. Toţi de la primul până la ultimul o gaşcă de răufăcători.
Tatăl Marei, Peter Kane este banditul clasic care încearcă să devină un om curat şi să iasă din afaceri. De trecutul său ştiu doar poliţiştii, care însă nu au reuşit să-l prindă cu adevărat niciodată. Şi mai ştiu foştii amici, care acum fie îi sunt duşmani, cum este Emmanuel Legg, fie prieteni.
Jeff Legg, profită de faptul că aproape nimeni nu-i cunoaşte identitatea, şi dându-se drept un maior canadian intră în graţiile dușmanului lui, Peter Kane. Atât de bine își joacă rolul, încât Peter Kane îşi mărită fata după el. Pentru a fi sigur de reuşită, Jeff Legg, îşi trimite adevărata soţie, Lila, să se angajeze ca servitoare la casa lui Peter Kane.
La o zi după ieşirea din închisoare, Johnny, îi face o vizită lui Peter Kane. Nu mare îi mirarea când aude că Mara tocmai s-a căsătorit cu maiorul canadian. Dar şi mai uimit este când îl vede pe maior şi îşi dă seama de adevăratul complot pus la cale împotriva lor, de către Jeff.
Toate acestea ne sunt dezvăluite în primele două capitole... şi o ţine tot aşa încă treizeci. Trebuie să o citiţi, pentru că merită!
Îi ofer nota 4,5 pentru seara minunată petrecută lecturând-o. Nu maxim pentru că Edgar Wallace a insistat prea mult asupra unor indicii care mi-au sugerat în cele din urmă sfârşitul cărţii. (Poate am citit prea multe romane poliţiste :-) )
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Empire Falls - Richard Russo
Editura Univers, 2007
|
|
|
Ironia sorții, acesta ar putea fi după mine subtitlul acestui roman. Acțiunea se petrece într-un mic orășel din America, cu nume predestinat Empire Falls. (Ei da, și eu mă așteptam la altceva când am cumpărat cartea, împreună cu ziarul Cotidianul, cu câțiva ani în urmă.)
Orașul cunoaște o perioadă de înflorire datorită fabricilor conduse de către familia Whiting. Ultimul descendent însă este mai slab de înger și afacerile se duc odată cu apa care inundă în mod repetat fabricile. Iar ca să pună capac își zboară creierii lăsând în urmă o văduvă cu un copil infirm. Odată cu falimentul fabricilor începe să moară și orașul Empire Falls.
În acest context, Richard Russo ne prezintă familia Roby. Miles este șeful restaurantului Empire Grill, închiriat de la văduva Whiting. El se luptă să țină restaurantul pe linia de plutire, în speranța că undeva în viitor va deveni proprietarul lui pe deplin. Este genul de om care nu poate să spună nu, de care profită toată lumea, bun la suflet și muncitor, dar care își ține închise în el toate frustrările și nemulțumirile.
David este fratele acestuia, opusul lui ca și fire, și joacă rolul de bucătar în restaurant. Urmează apoi Janine, soția infidelă, în căutare de aventuri și de sex de calitate, plictisită de un soț care vrea să fie de treabă și perfecționist. Găsește omul ideal într-un antrenor de fitness (sau cel puțin așa crede).
Tick, fiica, este cea care îi seamănă întru totul lui Miles. Destinele celor doi evoluează, de altfel, în paralel pe tot parcursul cărții.
Intriga evoluează lent în timp. Autorul pune mult accent pe trăirile personajelor, decăderea orașului fiind reflectată pe deplin în starea de disperare a acestora. Există puține personaje superficiale care acționează din instinct, cum ar fi tatăl lui Miles, Max, sau polițistul Jimmy Minty, însă și acestora Richard Russo le explică comportamentul.
Dacă la început cartea pare cam monotonă (dacă vă plac cărțile de aventuri trebuie să vă țineți tari sau să nu vă apucați de ea), pe măsură ce destinele personajelor se întretaie în moduri dintre cele mai neașteptate, apare și sentimentul că ceva se va întâmpla. Iar sfârșitul este pe măsură: toată diperarea acumulată a orașului, reflectată prin personaje, erupe... nu vă spun mai mult, decât că a obţinut premiul Pulitzer. Eu îi ofer nota 4,3, poate voi mai mult sau mai puțin.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
