CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Coincidențe. Acesta este laitmotivul cărții Un colet cu bucluc scrisă de către Robert Louis Stevenson și Lloyd Osbourne. Deși este o carte plină de viață, de personaje și de întâmplări dintre cele mai haioase, la urmă de dăm seama că de fapt avem de a face cu o mână de personaje principale, ce se reîntâlnesc la tot pasul (spre marea lor disperare), și cu o întreagă pleiadă de figuranți care întregesc și dau savoare firului poveștii.
     Totul începe de la o tontină. Pentru novici în ale finanțelor, tontina este un fel de loterie pe viață și pe moarte: câștigă cine trăiește mai mult, sau, ca să fim mai exacți, cine moare ultimul. Se strâng laolaltă mai multe persoane care depun într-un fond o sumă fixă. Banii sunt investiți, înmulțiți, și cel din urmă supraviețuitor al grupului ia banii. Probabil că vârsta nu îi va mai permite să se bucure prea mult de ei, dar cu siguranță moștenitorii vor fi mai mult decât încântați de averea primită. Ca și fapt divers, mai există încă tontine active în Europa, dar nu mai sunt inițiate altele noi.
     Și după cum ușor putem deduce, când din membrii fondatori ai unei tontine mai rămân doar doi frați, copii acestora vor face totul ca aceștia să se bucure de o bătrânețe sănătoasă și îndelungată. În Londra, sunt închiși în casă să nu răcească sau să prindă vreo boală rătăcită și sunt plimbați în provincie, la aer curat. Dar ce te faci când la într-o astfel de mutare de la oraș în provincie și înapoi, trenul cu care circuli se ciocnește cu un altul venind din sens opus și călătorii fac un mic zbor prin aer împreună cu vagonul. Și în locul bătrânului îngrijit cu atâta grijă găsești un cadavru mutilat, de nerecunoscut... exact tontina se duce la verișorul Michael Finsbury.
     Ei și de aici începe nebunia ascunderii "adevărului". Scenarii peste scenarii, cadavru îngropat, dezgropat, mutat, ascuns, împachetat, expediat și... pierdut. Dar găsit de alții care se află în relații bune tocmai cu... verișorul mai sus amintit. Nu e greu de imaginat că Michael vede cadavrul. Dar trenul și-a făcut bine treaba și nu-l recunoaște, deci trebuie să scape de el că îi suflă poliția în ceafă.
     Ce se întâmplă cu cadavrul? Cine va lua până la urmă tontina? V-am făcut curioși? Merită să citiți această carte plină de umor englezesc de calitate!
     Eu m-am amuzat teribil, și pentru asta îi acord nota 4,3, chiar dacă coincidențele sunt mult prea forțate. Dar până la urmă ăsta a fost farmecul romanului. Păcat că s-a terminat atât de repede.

Crystian

Aventurile echipajului Dox - Ochii diavolului - Peter Gontran
Editura Marist, 2004

     Pe insula Saint Kitts sau Saint Christopher din Marea Caraibelor se întâmplă lucruri stranii. Cu exact doi ani în urmă, mașina guvernatorului insulei, Sir Hubert, lovește o fetiță băștinașă, în timpul unui tur al insulei. Accidentul adună repede băștinașii din sat, printre care se află și mama victimei. Văzându-și fiica moartă, aceasta începe să-i blesteme pe șofer și pe Sir Hubert. Spre ghinionul lor era o vrăjitoare, practicantă de voodoo.
     Guvernatorul, om cinstit și modest, nu profită de suveranitatea lui și lasă poliția să-și facă datoria, astfel șoferul este condamnat la șase luni de închisoare, iar el obligat să-i plătească despăgubiri familiei victimei.
     Însă se pare că blestemul îi ajunge din urmă și nu ține seama de îndreptările făcute de justiția umană: șoferul se spânzură aparent, exact la un an după accident. Nu a existat nici un semn înainte că ar fi vrut să o facă... Mai mult, au început să se întâmple tot felul de accidente stranii, stânci care cad din senin, accidente de mașină fără sens, pachete cu organe de animale. Toate împotriva lui Sir Hubert.
     Acum însă, întâmplarea face să apară în portul insulei iahtul echipajului Dox, See Adler. Sir Hubert profită și îi invită pe Marian Farrow și pe Robert Bertram la un bal orgaizat la reședința guvernatorului, ocazie cu care le expune întâmplările stranii prin care trece.
     Cum, nu știți cine sunt domnii Farrow și Bertram? Nu știti cine este echipajul Dox? Adevărul este că nici eu nu am auzit până acum despre el, deși Doxurile (cum le spune la cărticelele din serie) par să existe demult pe plaiurile mioritice, încă din perioada interbelică. Deși nu vor să recunoască, cei doi sunt niște detectivi care își desfășoară activitatea prin locuri exotice, cum ar fi și insula noastră. Ei mai sunt însoțiți de un negru congolez, Pongo sau "Uriașul" și de ghepardul Maha, care îi ajută să iasă din situațiile dificile.
     Din păcate, sosirea echipajului la balul organizat la reședință nu pare să-l ajute prea mult pe guvernator - Sir Hubert este găsit spânzurat în propriul birou cu ușa închisă pe dinăuntru. În confuzia creată, dispare și Sheila, fiica guvernatorului.
     Vor reuși cei din echipajul Dox să rezolve această nouă enigmă apărută în cale?
     Vrăjitorie, organizații secrete, crime și dispariții misterioase, un peisaj exotic dintr-o insulă din Caraibe și atmosfera începutului se secol, fac din acest miniroman polițist o lectură mai mult decât agreabilă. Pentru toate acestea îi acord nota 3,5. Să sperăm că editura Marist nu va întrerupe seria!

Crystian

Pagina următoare