CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Crimă și pedeapsă - F. M. Dostoievski
Editura RAO International Publishing Company, 1995
     ÃŽn Crimă È™i pedeapsă ne regăsim în faÈ›a unei drame mistice, în care tremurăm pentru sufletul personajului principal, Raskolnikov, un tânăr venit la Petersburg pentru a studia la Universitate, pe la 1800 È™i ceva.
     Aici el intră în contact cu idei avangardiste pentru Rusia acelor timpuri, iar una anume pune stăpânire pe el într-atât încât îi întunecă minÈ›ile: ideea că oamenii sunt de două feluri, genii È™i idioÈ›ii, sau oameni de rând care nu au puterea de a se ridica deasupra celorlalÈ›i. El realizează că se află printre cei de jos, că viaÈ›a lui va fi veÈ™nic una mizerabilă dacă urmează tiparele societății în care trăieÈ™te. Degeaba va termina facultatea, că până va ajunge È™i el la o oarecare stare, mama lui se va fi stins demult, iar sora lui se va fi căsătorit cu un om care va profita de sărăcia ei pentru a o face sclavă.
     Pentru toate aceste lucruri îl doare sufletul È™i depresia pune stăpânire pe el, iar odată cu aceasta È™i gândurile negre. Treptat își dă seama că toÈ›i oamenii mari din istorie (vezi Napoleon), au trebuit să calce peste oamenii de rând, să ucidă pentru a ajunge pe culmile istoriei È™i pentru a fi apreciaÈ›i mai apoi pentru geniul lor. Prin urmare o crimă care să-l ajute să salte înainte nu ar fi nimic rău. ÃŽn mintea lui, raÈ›iunea È™i judecata, după cum spune Dostoievski, ia locul vieÈ›ii.
     Pradă îi cade o bătrână cămătăreasă, pe care o ucide cu toporul È™i sora acesteia care îl surprinde asupra faptei. Dar mintea lui Raskolnikov este deja prea bolnavă pentru a-È™i duce planul până la capăt È™i se alege doar cu câteva obiecte de o mai mică valoare. Norocul însă îl fereÈ™te de martori, iar poliÈ›ia nu are nici un indiciu despre el. Urmează un joc de a È™oarecele È™i pisica între Raskolnikov È™i Zametov, omul legii, care îl bănuieÈ™te, dar nu-l poate dovedi.
     Pe de altă parte credinÈ›a că este un om ales îl face să-È™i dăruiască È™i ultimii bănuÈ›i unor năpăstuiÈ›i ai sorÈ›ii, să ia apărarea acestora È™i să-È™i bată joc de regulile societății petersburgheze È™i de parveniÈ›ii acesteia.
     Un roman tragic, dar plin de viață, care te poartă în atmosfera oraÈ™elor ruseÈ™ti de la 1800, o lectură plăcută, dar care trezeÈ™te în cititor o mulÈ›ime de întrebări, pe un fond de suspans continuu, căruia îi acord nota 4,9.
Crystian   
 
 
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de naÈ™terea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut È™i a soÈ›iei acestuia Kipa. AceÈ™tia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coÈ™ abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate È™ansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieÈ›ii lui, chiar dacă acÈ›iunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa VieÈ›ii din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanaÈ›ie, o mică operaÈ›ie pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos È™i îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceaÈ™i soarta îl împinge È™i în braÈ›ele unei profitoare care-l lasă fără avere È™i fără părinÈ›i È™i îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaÅŸtem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta È™i alte câteva locuri È™i neamuri pierdute în negura timpului. Este È™i momentul ca autorul să ne dezvăluie deÈ™ertăciunea zeilor È™i înÈ™elătoriile preoÈ›ilor, dar È™i nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar È™i într-un taur mort.
     ÃŽntoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului È™i a vieÈ›ii. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber È™i stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. ÃŽn plus nu are nici o motivaÈ›ie să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     È˜i cel mai comic discurs: între un bărbat È™i o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     VreÈ›i să mai auziÈ›i È™i altele asemenea? CitiÈ›i cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile È™i acÈ›iunile lor își merită toÈ›i banii.
Crystian   
   Pagina următoare

eXTReMe Tracker