|
|
 | | |
 |
O tragedie americană - Theodore Dreiser
Editura Minerva, 1973
|
|
|
Apărut în colecția Biblioteca pentru toți, romanul lui Dreiser urmărește destinul tragic al unui tânăr american, Clyde Griffiths. Născut într-o familie de predicatori, ce cântau pe străzi pentru a strânge banii necesari întreținerii unei misiuni creștină (un fel de cerșetorie mascată), acesta încearcă pe tot parcursul vieții sale să scape de destinul tragic pe care i la urzit soarta și să ajungă la bogăția simbolizată de unchiul acestuia, un mare fabricant de gulere pentru cămăși.
Caracterul slab și needucat în ale vieții, pe de o parte, și farmecul personal înnăscut, pe de alta, îl împinge ușor în tot felul de încurcături având la baza aventuri amoroase. Iubește ușor și uită aparent ușor. Fetele profită de naivitatea lui și-l împing spre tot felul de lucruri necugetate.
Cititorul este ușor, ușor prins în dilemă: este Clyde vinovat de ceea i se întâmplă sau este doar un învins al sorții, bătut de vânt spre nenorociri. Este el copilul care nu ascultă de îndrumările înțelepte ale părinților și ale societății sau este victima ce luptă să scape de principiile mărginite ale timpurilor lui?
Vedem în O tragedie americană o altă Americă față de aceea a eroilor din filmele hollywood-iene. Nu este o țară în care omul este liber să facă ce dorește, ci o țară care a copiat întru-totul modelele vechii Europe. Societatea îi marginalizează pe cei săraci și îi acceptă în cercurile înalte doar pe cei înstăriți. Procesele sunt influențate de apartenența la anumite partide politice și de apropiatele alegeri, iar jurații ascultă vocea străzii și nu cea a rațiunii.
Nu degeaba Dreser a fost acuzat de afinități comuniste iar romanele sale au fost publicate cu greu în Statele Unite unde editurile aparțiuneau conservatorilor și puritanilor.
Un roman-frescă al Americii, o carte tragică, inspirată se pare dintr-o crimă banală, dar care lovește adânc în visul American și în mișcările religioase. Puțin parcă prea lungă (poate e și normal, pentru a-și atinge scopul), ultimul volum din cele trei l-am parcurs cu sufletul la gură și încercam și eu să-mi dau seama, rațional, dacă Clyde a fost sau nu un criminal.
Vă invit să citiți o mare capodoperă a începutului de secol XX, și îi acord nota 4,5. Din aceeași epocă vă recomand și Caracatița lui Frank Norris, pe care o găsiți în magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
