|
|
 | | |
 |
Dreptate fără lege - Edgar Wallace
Editura Crime Scene Publishing, 2009
|
|
|
Un roman polițist atipic, care l-a făcut celebru pe Edgar Wallace. Dacă romanul polițist clasic caută criminalii de-a lungul paginilor sale, în Dreptate Fără Lege participăm încă de la început la plănuirea asasinatului împreună cu cei patru făptași... pardon justițiari.
Ceea ce îi mobilizează pe aceștia în planul lor mârșav este decizia ministrului de externe al Angliei de a emite o lege care să permită extrădarea infractorilor în țările lor de baștină. Printre cei afectați de această lege s-ar afla și Manuel Garcia, un cap al rezistenței spaniole din exil.
Cei patru justițiari își propun să facă tot posibilul să împiedice promulgarea acestei legi, iar în caz de eșec să-l ucidă pe inițiatorul acesteia, adică pe ministrul de externe al Angliei. De-a lungul romanului aflăm că ei nu sunt la prima ispravă de acest fel. Au mai omorât și alți oameni de vază pentru că aceștia s-au dovedit a fi prea lacomi sau își urmăreau interesele proprii în detrimentul celorlalți.
Atracția cărții o constituie faptul că întreaga Londră ajunge să fie implicată în această poveste, fiecare cetățean fiind în căutarea misterioșilor justițiari. Aceștia însă își văd nestingheriți de plan și plaseasă inclusiv o bombă în parlament pentru a convinge autoritățile că nu este doar o simplă glumă.
Se ajunge până acolo încât, la ora la care justițiarii i-au prezis moartea, ministrul de externe este închis singur în biroul său, păzit de o armată de polițiști. Vor reuși oare aceștia să-l apere? Îi vor prinde oare pe cei patru criminali?
Aflați dacă poate fi învins întregul sistem de apărare londonez, în cartea lui Edgar Wallace, căreia îi acord nota 4 pentru un roman polițist foarte bine scris. Păcat că s-a terminat atât repede.
Pentru cei care nu mai găsiți acest roman distribuit împreună cu revista Flacăra, vă recomand cartea Vrăjitorul, cel mai renumit thriller al lui Edgar Wallace, pe care, cu puțin noroc, îl mai găsiți de vânzare la magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Un colet cu bucluc - Robert Louis Stevenson, Lloyd Osbourne
Editura Univers, 1981
|
|
|
Coincidențe. Acesta este laitmotivul cărții Un colet cu bucluc scrisă de către Robert Louis Stevenson și Lloyd Osbourne. Deși este o carte plină de viață, de personaje și de întâmplări dintre cele mai haioase, la urmă de dăm seama că de fapt avem de a face cu o mână de personaje principale, ce se reîntâlnesc la tot pasul (spre marea lor disperare), și cu o întreagă pleiadă de figuranți care întregesc și dau savoare firului poveștii.
Totul începe de la o tontină. Pentru novici în ale finanțelor, tontina este un fel de loterie pe viață și pe moarte: câștigă cine trăiește mai mult, sau, ca să fim mai exacți, cine moare ultimul. Se strâng laolaltă mai multe persoane care depun într-un fond o sumă fixă. Banii sunt investiți, înmulțiți, și cel din urmă supraviețuitor al grupului ia banii. Probabil că vârsta nu îi va mai permite să se bucure prea mult de ei, dar cu siguranță moștenitorii vor fi mai mult decât încântați de averea primită. Ca și fapt divers, mai există încă tontine active în Europa, dar nu mai sunt inițiate altele noi.
Și după cum ușor putem deduce, când din membrii fondatori ai unei tontine mai rămân doar doi frați, copii acestora vor face totul ca aceștia să se bucure de o bătrânețe sănătoasă și îndelungată. În Londra, sunt închiși în casă să nu răcească sau să prindă vreo boală rătăcită și sunt plimbați în provincie, la aer curat. Dar ce te faci când la într-o astfel de mutare de la oraș în provincie și înapoi, trenul cu care circuli se ciocnește cu un altul venind din sens opus și călătorii fac un mic zbor prin aer împreună cu vagonul. Și în locul bătrânului îngrijit cu atâta grijă găsești un cadavru mutilat, de nerecunoscut... exact tontina se duce la verișorul Michael Finsbury.
Ei și de aici începe nebunia ascunderii "adevărului". Scenarii peste scenarii, cadavru îngropat, dezgropat, mutat, ascuns, împachetat, expediat și... pierdut. Dar găsit de alții care se află în relații bune tocmai cu... verișorul mai sus amintit. Nu e greu de imaginat că Michael vede cadavrul. Dar trenul și-a făcut bine treaba și nu-l recunoaște, deci trebuie să scape de el că îi suflă poliția în ceafă.
Ce se întâmplă cu cadavrul? Cine va lua până la urmă tontina? V-am făcut curioși? Merită să citiți această carte plină de umor englezesc de calitate!
Eu m-am amuzat teribil, și pentru asta îi acord nota 4,3, chiar dacă coincidențele sunt mult prea forțate. Dar până la urmă ăsta a fost farmecul romanului. Păcat că s-a terminat atât de repede.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
