|
|
 |  |  |
 |
Ritualul crimei - Cristofor Black
Editura
|
|
 |
Agenţii FBI, Frank Cooper şi Mark Sinclair sunt trimişi la Paris pentru a rezolva o serie de crime, la intervenţia unei doamne foarte convingătoare - Sophia Woolf. Se pare că sora acesteia a fost ucisă în timp ce era în voiaj de nuntă împreună cu soţul ei, într-o dublă crimă cu aspect de ritual: cei doi au fost decapitaţi, iar în gură li s-a pus câte o monedă veche.
Imediat ce ajung la Paris, Sophia dispare misterios, iar cei doi agenţi sunt antrenaţi în mijlocul unor comploturi, la care doar două minţi ascuţite le poate da de cap: sculpturi false, organizaţii secrete, rituale străvechi. Bineînţeles, poliţia franceză pare depăşită de situaţie, iar unicul suspect, culmea este chiar detectivul particular angajat să rezolve misterul.
Vă las plăcerea de a descoperi singuri cine este autorul crimelor şi unde a dispărut focoasa Sophia.
"Ritualul crimei" este prima dintr-o serie cu cei doi agenţi FBI, Mark şi Frank de la Divizia Secretă a FBI, propusă de către editura Tinerama. Totuşi dacă bine ştiu, câteva cărţi din aceeaşi serie au apărut şi la Editura Naţional cu ceva timp în urmă. Ea face parte din cărţuliile de buzunar vândute pe la chioşcurile de ziare în anii trecuţi. Nu ştiu de ce au dispărut pentru că se vindeau destul de bine.
Este o carte uşoară, recomandată pentru momente de relaxare pentru cei pasionaţi de dezlegarea misterelor. Limbajul nu este recomandat minorilor şi nu face parte din seria marilor romane poliţiste. Puţin umor, puţin sex, câteva focuri de armă, câteva aluzii la "europenii ăştia învechiţi", happy end - aş putea spune, un clasic poliţist american. Fără prea multă teorie şi dureri de cap!
Pentru toate acestea, îi ofer nota 2,3.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
|
|
 |
Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|