|
|
 | | |
 |
Cum să faci avere - Donald J. Trump
Editura Curtea Veche Publishing, 2012
|
|
|
Aceasta este prima carte dintr-o serie ce are pe copertă numele și chipul lui Donald Trump și este dedicată tuturor celor care caută un punct de pornire pentru a scăpa de statutul de salariat și a face avere, prin diverse modalități. Deși Donald Trump apare pe copertă, acesta nu a scris decât un capitol, în care-și laudă realizările și ne spune lucruri banale de genul: să facem totul cu pasiune, să fim buni negociatori, să ne asumăm riscuri ș.a.m.d. Autorii sunt de fapt John R. Burley, J.J. Childers, Dr. Gary W. Eldred, Dr. Michael E. Gordon, Richard Parker, Philip A. Springer și Marshall Sylver.
Fiecare dintre aceștia și-a republicat aici fie câte un articol, fie un capitol dintr-o carte proprie, fie un rezumat al altei lucrări. Până la urmă realizezi că această carte este o antologie, destul de reușită în cele din urmă. Meritul ei este că îți arată că prosperitatea poate începe din mai multe direcții și în mai multe domenii (licite bineînțeles).
Prima parte se ocupă de pregătirea psihică a candidatului la prosperitate. Aici se pune accentul pe mentalitatea succesului și pe obiceiurile pe care trebuie să le adopți pentru a reuși să acumulezi avere. Nu te trimite să-ți cumperi televizor sau frigider în rate și să faci cumpărături la Paris, ci să scapi de datorii, să pui bani deoparte pe care apoi să-i înmulțești. Te învață cum să-ți formezi o viziune, să atragi oamenii de valoare de partea ta pentru a face o echipă și cum să devi o persoană organizată și care vede oportunitățile acolo unde alții văd doar probleme și criză.
Cea mai interesantă parte, din punctul meu de vedere este cea destinată antreprenoriatului. Cum faci dacă vrei să deschizi o firmă, dar habar nu ai în ce domeniu? Michal E. Gordon ne descrie cum a ajutat-o pe soția lui să facă această alegere și cum a condus-o pe drumul către succes, construind afacerea pas cu pas. Un capitol din această parte este destinat celor care doresc să achiziționeze o firmă existentă.
Următoarea parte este jalnică... Să vezi măi nene calcule peste calcule cum crește piața imobiliară și cum, chiar dacă iei împrumut de la bancă și nu câștigi nimic din închiriere și întreținere, până la urmă tot bogat vei fi datorită creșterii valorice a imobilelor... Din fericire cartea a apărut la noi după debutul crizei. Varianta în limba engleză a fost tipărită prin 2007 și pregătită mai devreme. Totuși mai găsești și niște sfaturi utile și de bun gust pentru cei temerari în domeniu.
Urmează apoi o parte destinată investițiilor la bursă, unde nu mă bag pentru că nu este domeniul meu, dar poate unii o vor găsi interesantă, iar ultima parte se adresează celor care după ce acumulează ceva capital vor să știe cum să-l păstreze și eventual să-l înmulțească prin instrumente de economisire și investiții sigure.
Fiind mai mulți autori, regăsești în carte tot felul de sfaturi contradictorii, gen investește în imobiliare versus ferește-te de imobiliare (acesta din urmă a avut dreptate), investește la bursă versus nu pierde banii la bursă. Cine are dreptate și cine nu... rămâne să stabilească fiecare după ce citește cartea și după propriul lui domeniu de interes.
Cartea și seria din care face parte se găsește la chioșcurile de ziare împreună cu revista Capital, de-a lungul anului 2012. Eu îi acord nota 4,0 pentru informațiile interesante regăsite în carte și o recomand celor care vor să înceapă de undeva... dar treceți conținutul prin filtrul propriei rațiuni.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
|
|
|
Culoarul morții era locul prin care treceau condamnații la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriașul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acțiunii din romanul cu același nume de Stephen King.
Îmi plac mult cărțile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărții, că acesta le scrie la comandă, programat, și că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morții este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă și uite romanul, șase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărți din New York Times.
M-am pus pe citit și am hotărât să tot scriu puțin câte puțin pe măsură ce citesc câte un episod.
Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului șef de la Sectorul E, locul unde erau încarcerați condamnații la moarte înainte de a fi duși pe Culoarul Morții. Acesta joacă și rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoștință cu John Coffey și cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard și nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut și nici măcar cine este și de unde vine). Mai facem cunoștință cu alți condamnați la moarte și cu un șoricel năstrușnic, care le dă de lucru gardienilor prin aparițiile sale neașteptate.
Ceva miroase în aer și în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuț zic eu), când Paul, gardianul șef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuție. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
În comparație cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simțit comercialul, din păcate (poate și pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...
Partea a doua ne aduce în atenție conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (și pilos) Percy Wetmore și Mister Jigles, șoricelul năstrușnic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deținut, Billy Wharton.
Este interesantă fața umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaților la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparențelor stau criminali periculoși.
A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
Din păcate Mister Jigles are un sfârșit nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuției lui Delacroix.
În fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjește pe Delacroix. Ați văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acționeze divinitatea, nu?
Apropo, Mister Jungles, nu și-a dat încă ultima suflare...
Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soția acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-și arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă și nu omoară, ci și prin dovezile pe care Paul Edgemore le găsește în favoarea lui.
În ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înțelegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiți aceste lucruri când veți citi cartea.
Din păcate, din toate cărțile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârșit liniștit. Nu l-am citit cu sufletul la gură și acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
