CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
 
 
Pan Wołodyjowsky - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
     Èšara arde È™i baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomeneÈ™ti reuÈ™esc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
     Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorÈ›eala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puÈ›in istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar È™i o mulÈ›ime de critici din partea specialiÈ™tilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puÈ›in de la cursul istoriei. Prin urmare, deÈ™i vitejeÈ™ti, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viaÈ›a nu e numai lapte È™i miere.
     Un alt factor care influenÅ£ează acest roman este moartea soÈ›iei autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puÈ›in în prima treime a romanului, faptele vitejeÈ™ti sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale È™i poveÈ™tile de amor umplu paginile.
     Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit È™i cu o droaie de copii, WoÅ‚odyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morÈ›ii bruÈ™te a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-È™i închina restul vieÈ›ii Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgaÈ™ul normal prin vicleÈ™ugurile sale: îl ademeneÈ™te în afara mănăstirii, îl îmbată È™i îl aruncă în braÈ›ele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, WoÅ‚odyjowsky își găseÈ™te aleasa inimii în "haiducelul" Basia. ÃŽntre cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărÈ›i...
     Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oÈ™teni aflaÈ›i în subordine, aduc liniÈ™tea È›inuturilor din zonă. Aici încep poveÈ™tile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare È™i peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci È™i tătari.
     ÃŽncet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului È™i apare acÈ›iunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
     ÃŽn carte este descrisă È™i o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii È™i controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria È™i orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
     DeÈ™i prima parte a fost puÈ›in cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker