|
|
 |  |  |
 |
Justițiarul - Vânătoare sângeroasă în Philadelphia - Don Pendleton
Editura Tinerama, 2002
|
|
 |
Droguri, crime, arme, mafioți și bani. Mulți, mulți bani. Păcat că apare Justițiarul să tulbure apele.
Citind această carte, aveam sentimentul că mă uit la un film de pe ProTV difuzat noaptea târziu: într-o lume condusă de mafie apare un tip rău de tot, care nervos pe toată lumea ucide în stânga și în dreapta pentru... nici nu mai contează pentru ce, atâta timp cât numărul gloanțelor, al grenadelor și rachetelor întrece numărul de secunde al filmului.
Mack Bolan, sau mai scurt Justițiarul, este rugat de către prietenul său Harold Brognola, numărul unu din Justice Departament, să urmărească un avocat celebru, Abie Morgan. Astfel află că avocatul se întâlnește cu un mafiot, la ceas de noapte, pentru a pune la cale niscai afaceri dubioase cu mulți bani.
Cum altfel, Justițiarul le strică întâlnirea celor 2, omorând vreo duzină de bodygarzi și pune mâna pe avocatul murdar, pe care-l predă pe mâna CIA-ului. CIA, și nu FBI, pentru că afacerile avocatului se pierdeau prin Israel și Orientul Mijlociu, depășind ganițele SUA.
Mergând pe firul dovezilor, Justițiarul, află că are de a face cu o rețea foarte bine pusă la punct, formată din mafioți, avocați, judecători și până sus la unul din oamenii președintelui, ce obținea banii din droguri și alte afaceri murdare, și îi trasferau apoi în Orientul Mijlociu pentru a finanța o afacere mult mai mare legată de traficul de arme.
Cu astfel de oameni e clar că nu poți acționa pe căi legale, așa că Justițiarul ia Philadephia de la un capăt la altul și se apucă să facă curățenie, într-o noapte. Armele, grenadele, rachetele, toate intră în acțiune și crează panică și haos.
Rețeaua se trezește brusc la viață și pun la cale prinderea Justițiarului, cu ajutorul poliției, al FBI-ului și al ucigașilor plătiți. Vor reuși oare?
Pentru cei care apreciază acest gen de lectură, probabil că este o carte super tare. Din păcate eu nu pot să-i dau decât nota 2 pentru lipsa de suspans, povestea simplistă și numărul mult prea mare de crime fără rost. Putea și el să-i predea autorităților, după ce a făcut curățenie în justiție.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Åžtafeta - Rodica Ojog-BraÅŸoveanu
Editura Albatros, 1981
|
|
 |
Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|