|
|
 | | |
 |
Cameleonul - William Diehl
Editura RAO, 2008
|
|
|
Este celebru în lumea animalelor pentru capacitatea s-a extraordinară de a-și adapta culoarea pielii după mediul înconjurător. Poate părea ceea nu este și este ceea ce nu pare.
În aceste condiții nu este de mirare că pe urmele lui, a spionului Cameleon, este pus cel mai celebru spion-jurnalist O'Hara, însoțit de către băgăcioasa reporteriță TV, Eliza Gunn. O cursă contra cronometru, pentru 250 000 de dolari și șansa de a rămâne în viață la urmă.
Totul a pornit de la niște evenimente, aparent fără legătură între ele: explozia unei mașini Aquila 333, cea care ar fi trebuit să revoluționeze automobilul așa cum îl cunoaștem noi; distrugerea unei platforme petroliere, Thoreau, aflată la nord-vest de coasta Alaskăi; și moartea lui Eddie Wolfnagle, un pungaș care a furat planurile unei stații de pompare de pe o platformă. În spatele tuturor acestor evenimente tragice: oamenii Cameleonului!
Lumea internațională a spionajului ni se dezvăluie așa cum nu am mai cunoscut-o până acum: elita în slujba domeniului privat. Fără granițe și fără reguli, ne poartă prin toată lumea, din Alaska, în Japonia, în Marea Caraibelor. Agenți adormiți, agenți activi, criminali profesioniști toți într-un Joc, fără limite legislative sau materiale. Arte marțiale, urmăriri, deghizări, infiltrări și nu în ultimul rând clanuri mafiote, toate se regăsesc în cartea lui William Diehl.
Dar de ce ne lovim la fiecare pas de petrol... de platforme petroliere... de companii petroliere... experți în petrol... zăcăminte petrolifere...? Doar citind această carte de excepție puteți afla!
Pentru un thriller exploziv, care îl lasă pe cititor înmărmurit în final, îi ofer nota 4,5.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Åžtafeta - Rodica Ojog-BraÅŸoveanu
Editura Albatros, 1981
|
|
|
Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
