CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Cum să faci avere - Donald J. Trump
Editura Curtea Veche Publishing, 2012
     Aceasta este prima carte dintr-o serie ce are pe copertă numele È™i chipul lui Donald Trump È™i este dedicată tuturor celor care caută un punct de pornire pentru a scăpa de statutul de salariat È™i a face avere, prin diverse modalități. DeÈ™i Donald Trump apare pe copertă, acesta nu a scris decât un capitol, în care-È™i laudă realizările È™i ne spune lucruri banale de genul: să facem totul cu pasiune, să fim buni negociatori, să ne asumăm riscuri È™.a.m.d. Autorii sunt de fapt John R. Burley, J.J. Childers, Dr. Gary W. Eldred, Dr. Michael E. Gordon, Richard Parker, Philip A. Springer È™i Marshall Sylver.
     Fiecare dintre aceÈ™tia È™i-a republicat aici fie câte un articol, fie un capitol dintr-o carte proprie, fie un rezumat al altei lucrări. Până la urmă realizezi că această carte este o antologie, destul de reuÈ™ită în cele din urmă. Meritul ei este că îți arată că prosperitatea poate începe din mai multe direcÈ›ii È™i în mai multe domenii (licite bineînÈ›eles).
     Prima parte se ocupă de pregătirea psihică a candidatului la prosperitate. Aici se pune accentul pe mentalitatea succesului È™i pe obiceiurile pe care trebuie să le adopÈ›i pentru a reuÈ™i să acumulezi avere. Nu te trimite să-È›i cumperi televizor sau frigider în rate È™i să faci cumpărături la Paris, ci să scapi de datorii, să pui bani deoparte pe care apoi să-i înmulÈ›eÈ™ti. Te învață cum să-È›i formezi o viziune, să atragi oamenii de valoare de partea ta pentru a face o echipă È™i cum să devi o persoană organizată È™i care vede oportunitățile acolo unde alÈ›ii văd doar probleme È™i criză.
     Cea mai interesantă parte, din punctul meu de vedere este cea destinată antreprenoriatului. Cum faci dacă vrei să deschizi o firmă, dar habar nu ai în ce domeniu? Michal E. Gordon ne descrie cum a ajutat-o pe soÈ›ia lui să facă această alegere È™i cum a condus-o pe drumul către succes, construind afacerea pas cu pas. Un capitol din această parte este destinat celor care doresc să achiziÈ›ioneze o firmă existentă.
     Următoarea parte este jalnică... Să vezi măi nene calcule peste calcule cum creÈ™te piaÈ›a imobiliară È™i cum, chiar dacă iei împrumut de la bancă È™i nu câștigi nimic din închiriere È™i întreÈ›inere, până la urmă tot bogat vei fi datorită creÈ™terii valorice a imobilelor... Din fericire cartea a apărut la noi după debutul crizei. Varianta în limba engleză a fost tipărită prin 2007 È™i pregătită mai devreme. TotuÈ™i mai găseÈ™ti È™i niÈ™te sfaturi utile È™i de bun gust pentru cei temerari în domeniu.
     Urmează apoi o parte destinată investiÈ›iilor la bursă, unde nu mă bag pentru că nu este domeniul meu, dar poate unii o vor găsi interesantă, iar ultima parte se adresează celor care după ce acumulează ceva capital vor să È™tie cum să-l păstreze È™i eventual să-l înmulÈ›ească prin instrumente de economisire È™i investiÈ›ii sigure.
     Fiind mai mulÈ›i autori, regăseÈ™ti în carte tot felul de sfaturi contradictorii, gen investeÈ™te în imobiliare versus fereÈ™te-te de imobiliare (acesta din urmă a avut dreptate), investeÈ™te la bursă versus nu pierde banii la bursă. Cine are dreptate È™i cine nu... rămâne să stabilească fiecare după ce citeÈ™te cartea È™i după propriul lui domeniu de interes.
     Cartea È™i seria din care face parte se găseÈ™te la chioÈ™curile de ziare împreună cu revista Capital, de-a lungul anului 2012. Eu îi acord nota 4,0 pentru informaÈ›iile interesante regăsite în carte È™i o recomand celor care vor să înceapă de undeva... dar treceÈ›i conÈ›inutul prin filtrul propriei raÈ›iuni.
Crystian   
 
 
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker