|
|
 | | |
 |
Succesul în afaceri - Anastasios D. Karayiannis
Editura Economică, 1995
|
|
|
Teoretic trebuia să o citesc înainte de a deveni întreprinzător. Dar mi-a prins bine și acum. Am avut ocazia să mă conving încă o dată că am ales calea cea dreaptă.
Titlul Succesul în afaceri poate crea confuzie: această carte nu îți dă rețeta succesului, ci te ajută să-ți dai seama dacă ai vreo șansă să atingi succesul în afaceri. Te ajută să iei decizia de a renunța la slujba bine plătită și sigură, pentru a intra în jungla afacerilor. Dar te ajută și să nu iei această decizie: nu toată lumea este la fel. Nu toată lumea e menită să devină întreprinzător.
Printre subiectele tratate de cartea Succesul în afaceri se numără: care sunt motivele pentru care ai dori să devii întreprinzător, care sunt avantajele și defectele tale din acest punct de vedere, cum influenţează mediul spiritul antreprenorial, ce vei face odată ajuns întreprinzător și cum îți vei conduce afacerea pentru a nu ajunge un eșec.
Ce are deosebit această carte, spre deosebire de cele care ne inundă librăriile, este mediul în care are loc dezbaterea: Grecia. Aici am regăsit spațiul mioritic natal. Nu m-am simţit un străin citind despre o lume de vis a afacerilor, descrisă în cărțile americane.
De exemplu, printre motivele pentru care ți-ai dori să devii întreprinzător se numără și "să fiu cineva" și "o fac și alții, de ce nu și eu". Am regăsit familia fericită, dorința de a scăpa de sărăcie, de a duce un trai mai bun, de a avea un anumit statut social. De a avea ce să pui pe masă copiilor. Și am regăsit mai puțin banul, singuratic, sinistru, ca unic obiectiv.
Un alt capitol care mi-a plăcut mult, a fost cel legat de modul în care mediul influenţează spiritul întreprinzător. Unde te-ai născut, cum ți-ai petrecut copilăria, vârsta, cultura, experienţa și nu în ultimul rând rolul statului prin politicile economice aplicate. Din păcate, conform criteriilor din carte, România face parte din țările care nu încurajează spiritul întreprinzător. (Și te miri de ce se miră...)
Pentru că m-am regăsit în această carte, pentru că e accesibilă tuturor, pentru că e apropiată de mediului românesc, îi ofer nota 4,8. Mi-au plăcut mult și chestionarele de la sfârșitul capitolelor care te ajută să rememorezi cele citite și să-ți descoperi imediat propria personalitate. Apreciez faptul că nu-i descurajează pe cei care se dovedesc a nu avea spiritul întreprinzător, ci le arată ce să îndrepte și ce le lipsește.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
