CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de naÈ™terea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut È™i a soÈ›iei acestuia Kipa. AceÈ™tia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coÈ™ abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate È™ansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieÈ›ii lui, chiar dacă acÈ›iunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa VieÈ›ii din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanaÈ›ie, o mică operaÈ›ie pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos È™i îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceaÈ™i soarta îl împinge È™i în braÈ›ele unei profitoare care-l lasă fără avere È™i fără părinÈ›i È™i îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaÅŸtem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta È™i alte câteva locuri È™i neamuri pierdute în negura timpului. Este È™i momentul ca autorul să ne dezvăluie deÈ™ertăciunea zeilor È™i înÈ™elătoriile preoÈ›ilor, dar È™i nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar È™i într-un taur mort.
     ÃŽntoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului È™i a vieÈ›ii. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber È™i stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. ÃŽn plus nu are nici o motivaÈ›ie să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     È˜i cel mai comic discurs: între un bărbat È™i o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     VreÈ›i să mai auziÈ›i È™i altele asemenea? CitiÈ›i cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile È™i acÈ›iunile lor își merită toÈ›i banii.
Crystian   
 
 
Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
Editura Univers, 2006
     Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puÅ£in aÅŸa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiÅ£i la el? Apoi lucrurile mărunte ÅŸi nesemnificative încep să se lege între ele ÅŸi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeÅŸti în faÅ£a celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
     Cam acelaÅŸi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
     Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la ÅŸcoală, primeÅŸte prin poÅŸtă scrisori de la un necunoscut. Fără ÅŸtampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conÅ£in lecÅ£ii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoÅŸti pe Democrit, Platon, Aristotel ÅŸ.a.m.d.
     AÅ£i citi aÅŸa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ÅŸtie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeÅŸti o pagină ÅŸi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecÅ£ii... Să fim serioÅŸi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că niÅŸte cărÅ£i poÅŸale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
     Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant ÅŸi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar ÅŸi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaÅ£ia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
     Dar a venit ÅŸi răsplata! ÃŽn lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveÅŸti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde ÅŸi nici maiorul.
     V-am făcut curioÅŸi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieÅŸti când te apropii de sfârÅŸitul cărÅ£ii.
     Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ÅŸtiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
     Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aÅŸ fi dat maximul.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker