|
|
 |  |  |
 |
Prin foc și sabie - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
 |
1647. Moldova prospera sub domnia lui Vasile Lupu. La fel și Polonia cu care avea strânse relații comerciale. Prin urmare, nu este de mirare să dai de moldoveni la tot pasul prin Polonia.
Apoi a început războiul civil - la polonezi, desigur. Cazacii s-au ridicat împotriva leșilor, sub conducerea lui Bohdan Chmielnicki. La noi se numeau răscoale și erau împotriva boierilor, dar maestrul Sienkiewicz răstoarnă situația și îi prezintă pe zaporojeni ca fiind cei care au pornit un război civil nedrept împotriva șleahtnicilor unindu-se cu tătarii pentru a pârjoli țara de dincolo de Nistru, actuala Ucraina.
De fapt acesta a fost și principala critică adusă romanului: din dorința de a readuce în mintea polonezilor, trecutul glorios al războinicilor, Sienkiewicz a modificat pe ici pe colo faptele istorice și a creat o serie de eroi, cu caracteristici ce întrec oamenii de rând.
Cel mai important dintre aceștia este porucinicul Skrzetuski, personajul principal, care trece prin încercări deosebite de-a lungul întregului roman, pentru apărarea patriei și pentru recuperarea iubitei lui, cneaghina Helena, din mâna sălbaticului Bohun. Din păcate, este și ușor melancolic, căzând grav bolnav ori de câte ori jupânița Helena părea dispărută pentru totdeauna în mâinile răsculaților sau a lui Bohun.
Regăsim și personaje pitorești, precum lunganul Longinus "Rupe-glugă", al cărui scop era să taie trei capete deodată, cu paloșul lui imens, pentru a-și cinsti strămoșii și jupân Zagloba, care prin istețimea lui a salvat-o în mai multe rânduri pe Helena.
Lăsând la o parte interpretarea faptelor istorice, ce m-a frapat în tot acest conflict a fost multitudinea de străini ce luau parte la lupte. În general mercenari plătiți, aceștia erau nemți, lituanieni, tătari, moldoveni de partea polonezilor și iar tătari, rusini și otomani de partea cazacilor. Parcă cel mai mult fugeau de război tocmai polonezii care ar fi trebui să-și apere patria. Organizarea statală a Poloniei, în care fiecare magnat avea propria lui oaste făcea lucrurile mult mai complicate, față de țările române.
Să omori cât mai mulți dușmani era la mare cinste, de prizonieri nici nu putea fi vorba, sate întregi și cetăți erau culcate la pământ de pârjol, cei care scăpau vii erau duși în robie la tătari, spânzurați, violuri, pruncucideri, jafuri, erau niște lucruri atât de obișnuite încât azi te înfiori numai la gândul că așa ceva putea să existe în realitate.
În schimb războiaiele erau ca la carte: se puneau oștile față în față, începea apoi harțul între cei mai viteji din ambele tabere, apoi năvăleau una împotriva celeilalte. Nemții, supraviețuitori ai războiului de 30 de ani, erau cei mai tari și mai organizați, iar, interesant, turcii cei mai slabi. Mi-aduce în minte jocurile pe calculator. Până și preoții și vrăjitoarele aveau rolul lor.
O carte excepțională, care alături de Quo Vadis mi-au scos la iveală un scriitor desăvârșit în persoana lui Henryk Sienkiewicz, motiv pentru care îi acord nota 4,8.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Justițiarul - Vânătoare sângeroasă în Philadelphia - Don Pendleton
Editura Tinerama, 2002
|
|
 |
Droguri, crime, arme, mafioți și bani. Mulți, mulți bani. Păcat că apare Justițiarul să tulbure apele.
Citind această carte, aveam sentimentul că mă uit la un film de pe ProTV difuzat noaptea târziu: într-o lume condusă de mafie apare un tip rău de tot, care nervos pe toată lumea ucide în stânga și în dreapta pentru... nici nu mai contează pentru ce, atâta timp cât numărul gloanțelor, al grenadelor și rachetelor întrece numărul de secunde al filmului.
Mack Bolan, sau mai scurt Justițiarul, este rugat de către prietenul său Harold Brognola, numărul unu din Justice Departament, să urmărească un avocat celebru, Abie Morgan. Astfel află că avocatul se întâlnește cu un mafiot, la ceas de noapte, pentru a pune la cale niscai afaceri dubioase cu mulți bani.
Cum altfel, Justițiarul le strică întâlnirea celor 2, omorând vreo duzină de bodygarzi și pune mâna pe avocatul murdar, pe care-l predă pe mâna CIA-ului. CIA, și nu FBI, pentru că afacerile avocatului se pierdeau prin Israel și Orientul Mijlociu, depășind ganițele SUA.
Mergând pe firul dovezilor, Justițiarul, află că are de a face cu o rețea foarte bine pusă la punct, formată din mafioți, avocați, judecători și până sus la unul din oamenii președintelui, ce obținea banii din droguri și alte afaceri murdare, și îi trasferau apoi în Orientul Mijlociu pentru a finanța o afacere mult mai mare legată de traficul de arme.
Cu astfel de oameni e clar că nu poți acționa pe căi legale, așa că Justițiarul ia Philadephia de la un capăt la altul și se apucă să facă curățenie, într-o noapte. Armele, grenadele, rachetele, toate intră în acțiune și crează panică și haos.
Rețeaua se trezește brusc la viață și pun la cale prinderea Justițiarului, cu ajutorul poliției, al FBI-ului și al ucigașilor plătiți. Vor reuși oare?
Pentru cei care apreciază acest gen de lectură, probabil că este o carte super tare. Din păcate eu nu pot să-i dau decât nota 2 pentru lipsa de suspans, povestea simplistă și numărul mult prea mare de crime fără rost. Putea și el să-i predea autorităților, după ce a făcut curățenie în justiție.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|