|
|
 | | |
 |
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
|
|
|
Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
SAS - Atac asupra Israelului - Gerard de Villiers
Editura Tinerama,
|
|
|
Totul începe cu moartea suspectă a doi agenţi CIA, ce se aflau pe urmele unui comerciant de componente, esenţiale, pentru construcţia focoaselor nucleare. Este chemat în scenă obişnuitul nostru agent CIA, alteţa sa serenisimă, prinţul Malko Linge. Cu ajutorul lui Mandy Brown şi al Pamelei Blazer, două dive superbe, Malko descoperă un plan diabolic pus la cale de către Sadam Hussein pentru şterge statul Israel de pe faţa pământului.
Austria, Franţa, Luxemburg, Belgia şi în fine Turcia devin câmpul de acţiune a lui Malko, al servitorului lui Elko şi al prietenilor lui de la CIA, Milton şi Chris împotriva oamenilor lui Saddam. Totul pentru a opri construcţia armelor nucleare.
Folosind ingredientele sale de succes - terorişti, arme, scene fierbinţi de sex, femei fatale, servicii secrete -, Gerard de Villiers, ne ţine în tensiune de la prima până la ultima pagină. După ce am citit aproximativ optzeci din cărţile din seria SAS, am remarcat, în Atac asupra Israelului, că textul a devenit mai pudic: scenele de dragoste nu mai sunt descrise în amănunt... parcă ar fi rămas netraduse. Sau s-a cuminţit autorul? Voi vedea în cărţile următoare din serie.
Poate vă întrebaţi dacă m-am ales cu ceva după atâtea cărţi atât de asemănătoare între ele? Da, şi-au făcut datoria şi mi-au oferit acea lectură uşoară care te destinde atunci când nu mai ai chef de lucruri prea serioase. Felicit editura Tinerama pentru iniţiativă, deşi m-a supărat la un moment dat că a reeditat unele cărţi din serie sub alte denumiri.
Pentru că reuşeşte să îmi menţină atenţia trează după atâta timp, fapt surprinzător pentru o carte de serie, îi ofer cărţii Atac asupra Israelului nota 3.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
