|
|
 |  |  |
 |
Åžtafeta - Rodica Ojog-BraÅŸoveanu
Editura Albatros, 1981
|
|
 |
Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Morții vii - David Bolchover
Editura CODECS, 2006
|
|
 |
M-am înșelat când am cumpărat această carte: "crudul adevăr despre viața de birou". Mă așteptam să citesc despre oameni ca mine: "rupți de lume, duși dintre noi". Adică stai pe scan zi și o parte din noapte, fără sâmbete, fără duminici, fără concedii ani de zile, faci febră musculară când ieși la o plimbare de o jumătate de oră, ai în cap numai planuri de dezvoltare și ești într-o continuă căutare de soluții la probleme și ai vrea să te îmbogățești într-o zi de la o idee genială. Nu mai ai timp să socializezi, să ieși cu prietenii la o bere...
Nu, nu este vorba despre specia aceasta de sclavi ai muncii legați de scan. Este vorba despre cei care stau doar 8 ore pe scaun, obligați, nu de nevoie, au concedii, socializează, merg în concedii pentru că au bani destui ce să mai vorbim despre concedii medicale pentru motive presupuse. Trimit toată ziua mailuri cu bancuri și poze deochiate, stau pe messenger și au cele mai tari pagini pe siturile de socializare, ba își critică firma pe câte un blog să fie în trend, că de... au timp și se plictisesc de mama focului. Se zice că unul chiar a murit de plictiseală în timp ce era la birou și nu a observat nimeni zile întregi... Unii chiar au timp să-și pună pe net partidele de amor cu colegele de birou...
David Bolchover a făcut parte dintre aceștia o bună bucată de vreme, de unde s-a și inspirat pentru a scrie cartea de față. A numit această categorie Morții vii. Plătit să stai degeaba. Unde? În multinaționale, corporații, în general, în zona de mijloc printre funcționari sau în departamente făcute să dea bine și fără nici o utilitate. Și mai este o categorie... pe la stat... că de aia îi și spune "stat"...
Încă în România e greu să-ți imaginezi așa ceva, dar cică prin Marea Britanie, de atâta plictiseală au început să renunțe la job-urile călduțe și să devină întreprinzători... fraierii nu știu ce îi așteaptă :)
O carte captivantă, bine documentată. Unui manager îi și arată cum îi poate depista pe acești pierde-vară din firma lui și cum poate scăpa de ei. Am citit mai mult de jumătate din ea dintr-o răsuflare. Mi-am adus aminte că am întâlnit și eu o groază de astfel de oameni, foarte ocupați... o oră, poate două pe zi, o zi, poate două pe lună. Cunosc un caz în care persoana în cauză angajează lunar două zile un specialist să-i facă treaba! Incredibil!
Dar au venit și concluziile și iar am fost dezamăgit: corporațiile vor fi scuturate din temelii de concurență, adică de micii întreprinzători, și de voie de nevoie vor trebui să scape de această pleavă. Să fim serioși! Pe ce lume trăiește David Bolchover? Poate nu știe că dispar micii întreprinzători omorâți pe bandă rulantă de avalanșa de legi, făcute de state și UE cu consultanță de la corporații. Apare un domeniu în care microîntreprinderile pot concura o corporație... nici o problemă, apare în scurt timp și legea care impune niște reguli noi... vezi doamne să ajute populația, să păzească mediu ș.a.m.d.! Despre ce concurență vorbește?
Una cu alta, o carte interesantă... păcat că cine ar trebui să o citească, probabil o vor ignora total. Pentru subiectul ales și pentru documentare îi acord nota 4,1. O carte bine scrisă.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|