|
|
 |  |  |
 |
O tragedie americană - Theodore Dreiser
Editura Minerva, 1973
|
|
 |
Apărut în colecția Biblioteca pentru toți, romanul lui Dreiser urmărește destinul tragic al unui tânăr american, Clyde Griffiths. Născut într-o familie de predicatori, ce cântau pe străzi pentru a strânge banii necesari întreținerii unei misiuni creștină (un fel de cerșetorie mascată), acesta încearcă pe tot parcursul vieții sale să scape de destinul tragic pe care i la urzit soarta și să ajungă la bogăția simbolizată de unchiul acestuia, un mare fabricant de gulere pentru cămăși.
Caracterul slab și needucat în ale vieții, pe de o parte, și farmecul personal înnăscut, pe de alta, îl împinge ușor în tot felul de încurcături având la baza aventuri amoroase. Iubește ușor și uită aparent ușor. Fetele profită de naivitatea lui și-l împing spre tot felul de lucruri necugetate.
Cititorul este ușor, ușor prins în dilemă: este Clyde vinovat de ceea i se întâmplă sau este doar un învins al sorții, bătut de vânt spre nenorociri. Este el copilul care nu ascultă de îndrumările înțelepte ale părinților și ale societății sau este victima ce luptă să scape de principiile mărginite ale timpurilor lui?
Vedem în O tragedie americană o altă Americă față de aceea a eroilor din filmele hollywood-iene. Nu este o țară în care omul este liber să facă ce dorește, ci o țară care a copiat întru-totul modelele vechii Europe. Societatea îi marginalizează pe cei săraci și îi acceptă în cercurile înalte doar pe cei înstăriți. Procesele sunt influențate de apartenența la anumite partide politice și de apropiatele alegeri, iar jurații ascultă vocea străzii și nu cea a rațiunii.
Nu degeaba Dreser a fost acuzat de afinități comuniste iar romanele sale au fost publicate cu greu în Statele Unite unde editurile aparțiuneau conservatorilor și puritanilor.
Un roman-frescă al Americii, o carte tragică, inspirată se pare dintr-o crimă banală, dar care lovește adânc în visul American și în mișcările religioase. Puțin parcă prea lungă (poate e și normal, pentru a-și atinge scopul), ultimul volum din cele trei l-am parcurs cu sufletul la gură și încercam și eu să-mi dau seama, rațional, dacă Clyde a fost sau nu un criminal.
Vă invit să citiți o mare capodoperă a începutului de secol XX, și îi acord nota 4,5. Din aceeași epocă vă recomand și Caracatița lui Frank Norris, pe care o găsiți în magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Un colet cu bucluc - Robert Louis Stevenson, Lloyd Osbourne
Editura Univers, 1981
|
|
 |
Coincidențe. Acesta este laitmotivul cărții Un colet cu bucluc scrisă de către Robert Louis Stevenson și Lloyd Osbourne. Deși este o carte plină de viață, de personaje și de întâmplări dintre cele mai haioase, la urmă de dăm seama că de fapt avem de a face cu o mână de personaje principale, ce se reîntâlnesc la tot pasul (spre marea lor disperare), și cu o întreagă pleiadă de figuranți care întregesc și dau savoare firului poveștii.
Totul începe de la o tontină. Pentru novici în ale finanțelor, tontina este un fel de loterie pe viață și pe moarte: câștigă cine trăiește mai mult, sau, ca să fim mai exacți, cine moare ultimul. Se strâng laolaltă mai multe persoane care depun într-un fond o sumă fixă. Banii sunt investiți, înmulțiți, și cel din urmă supraviețuitor al grupului ia banii. Probabil că vârsta nu îi va mai permite să se bucure prea mult de ei, dar cu siguranță moștenitorii vor fi mai mult decât încântați de averea primită. Ca și fapt divers, mai există încă tontine active în Europa, dar nu mai sunt inițiate altele noi.
Și după cum ușor putem deduce, când din membrii fondatori ai unei tontine mai rămân doar doi frați, copii acestora vor face totul ca aceștia să se bucure de o bătrânețe sănătoasă și îndelungată. În Londra, sunt închiși în casă să nu răcească sau să prindă vreo boală rătăcită și sunt plimbați în provincie, la aer curat. Dar ce te faci când la într-o astfel de mutare de la oraș în provincie și înapoi, trenul cu care circuli se ciocnește cu un altul venind din sens opus și călătorii fac un mic zbor prin aer împreună cu vagonul. Și în locul bătrânului îngrijit cu atâta grijă găsești un cadavru mutilat, de nerecunoscut... exact tontina se duce la verișorul Michael Finsbury.
Ei și de aici începe nebunia ascunderii "adevărului". Scenarii peste scenarii, cadavru îngropat, dezgropat, mutat, ascuns, împachetat, expediat și... pierdut. Dar găsit de alții care se află în relații bune tocmai cu... verișorul mai sus amintit. Nu e greu de imaginat că Michael vede cadavrul. Dar trenul și-a făcut bine treaba și nu-l recunoaște, deci trebuie să scape de el că îi suflă poliția în ceafă.
Ce se întâmplă cu cadavrul? Cine va lua până la urmă tontina? V-am făcut curioși? Merită să citiți această carte plină de umor englezesc de calitate!
Eu m-am amuzat teribil, și pentru asta îi acord nota 4,3, chiar dacă coincidențele sunt mult prea forțate. Dar până la urmă ăsta a fost farmecul romanului. Păcat că s-a terminat atât de repede.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|