|
|
 | | |
 |
Perle - Colin Falconer
Editura Aldo Press, 2007
|
|
|
Până unde poate merge un om pentru a-și atinge visul? Visul de a găsi perla. Acea perlă care îl va face bogat și îi va schimba statutul social. Perla perlelor!
Și ce se întâmplă atunci când, după ce o găsește, o pierde? Și iar o pierde! Și o pierde din nou!
Sunt oare perlele blestemate, precum comorile ascunse? Este soarta sau doar simpla întâmplare? Și dacă pierderea perlelor e doar o simplă întâmplare, de ce lasă în spate atâtea tragedii și suferință?
Am avut în mână încă unul dintre romanele de excepție a lui Colin Falconer. De data aceasta el ne poartă prin lumea căutătorilor de perle, din insulele Lacepede din vestul Australiei. Descoperim aici o lume mai apropiată de cea din ziua de astăzi, în care unii lucrează pe mai nimic, pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, iar alții profită prin mici șiretlicuri pentru a se îmbogății peste noapte. Căutătorii de perle, scufundătorii, șlefuitorii, comercianții și bancherii, ne sunt prezentați rând pe rând alături de afacerile lor.
Cameron McKenzie este unul din mulții căutători de perle, veniți aici pentru a a avea un trai mai bun. Și are noroc, găsește perla mult căutată! Perla ce o găsești doar o dată în viață. Dar ghinionul aduce lugherul (vasul) lui Patrick Flynn, un alt căutător, în preajma lui. Conform bunului obicei cei doi se pun pe chefuit: un astfel de eveniment nu putea rămâne nesărbătorit. Însă Flynn, profită de naivitatea lui Cameron și îl droghează, pentru a-i fura perla.
Întors în port, Cameron este nevoit să se resemneze cu pierderea perlei. Aici destinul i-o scoate în cale pe Kate Flynn, fiica hoțului, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste, ascunsă de ochii lumii. Însă visul de a avea perla perlelor și dorința de răzbunare sunt mai puternice decât iubirea și Cameron o părăsește pe Kate, după ce o lasă însărcinată.
Ajunge să mai spun că Kate se căsătorește de voie de nevoie cu George, un alt rival al lui Cameron, pentru a vă introduce în cea mai captivantă poveste de dragoste, ură și răzbunare, presărată cu un fond de perle sidefate.
Pentru că Colin Falconer m-a captivat încă o dată cu o poveste greu de uitat îi acord nota 4,5, pentru Perle.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Dragostra nu moare - Maitreyi Devi
Editura Amaltea, 1999
|
|
|
În anul 1928 Mircea Eliade primește o bursă de studii în India din partea Maharajahului de Kassimbazar, un "miliardar hotărât să-și risipească averea" prin "pomana dirijată și crearea unui birou de împărțit ajutoare pentru oamenii de știință". Despre călătoria până în India și primele lui impresii despre acestă țară puteți citi mai multe în volumul Biblioteca Maharajahului apărut la Editura Garamond.
Spre sfârșitul anului 1929, după ce suferă de malarie și este internat într-un spital local, Mircea Eliade se mută în casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, decan al Universității din Calcutta. Aici o întâlnește pe Maitreyi, fiica filosofului pe care o privește la început ca pe o curiozitate orientală, dar cu timpul între cei doi se naște o dragoste profundă. Din păcate, conflictele culturale duc la despărțirea forțată a celor doi, la 30 septembrie 1930.
În anul 1934, Eliade publică cartea cu titlul Maitreyi, în care relatează povestea de dragoste trăită, puțin stilizată și cu un final modificat pentru a crește intensitatea trăirilor și valoarea literară.
Deși, în decursul anilor aude zvonuri că s-ar fi scris o carte cu și despre ea, abia în 1972 Maitreyi Devi află până unde a mers Mircea Eliade cu detaliile (sau cu imaginația) și se hotărăște să dea o replică scriind propria sa versiune a întâmplărilor în Dragostea nu moare, Na Hanyate în Bengali.
Vă recomand să citiți toate cele trei cărți în ordinea apariției lor, pentru a descoperi pas cu pas, povestea de dragoste și urmările ei, pentru că în Dragostea nu moare, anul 1930 nu ocupă decât prima parte. Următoarele trei părți prezintă continuarea, amprenta pe care dragostea lui Mircea Eliade a lăsat-o asupra lui Maitreyi. O să rămâneți surprinși mai întâi de diferențele de abordare dintre cele două cărți. Aceeași poveste, aceleași întâmplări, dar văzute din unghiuri total diferite. Iar sfârșitul... e total neașteptat. (Atenție, și Maitreyi l-a modificat, dar reflectă realitatea, fiind scris cu ajutorul simbolurilor, ne spune ea mai târziu într-un interviu.)
Adevărul despre povestea de dragoste dintre cei doi mari scriitori... se află probabil prins undeva la mijloc și poate fi citit printre rânduri.
Mi-au plăcut mult toate cele trei cărți și le-am citit cu sufletul la gură. Un singur lucru m-a supărat la Dragostea nu moare: faptul că nu toți termenii bengalezi sunt traduși în glosarul de la sfârșitul cărții, motiv pentru care îi acord doar nota 4,5.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
