|
|
 | | |
 |
Cele mai bune bancuri cu profesori ÅŸi elevi
Editura C&A Hiparion, 2005
|
|
|
Ce nu fac câteva zile de ploaie. Unii îşi numără banii, alţii se apucă de făcut copii. Eu nu mai pot merge cu bicicleta la lucru. Şi uite aşa, forţat de împrejurări, mai citesc o cărticică cu bancuri în timp ce colind oraşul în maxi-taxi.
O ocazie numai bună de a-mi aduce aminte de vremurile când eram elev. Doamne câte minuni mai puteam debita eu şi colegii mei. Şi ce bine te simţi când regăseşti amintirile într-o cărţulie cu bancuri: Un profesor dă buzna în wc-ul elevilor. Ce faceţi aici? Facem sex. Bine, bine, am crezut că fumaţi! Şi când mă gândesc că la mine în clasă mai eram doar doi care nu fumam :-)
Şi uite aşa trec repede kilometrii şi zilele ploiase. Vine iar vremea bicicletei. Dar bancurile şi amintirile îmi rămân în minte. Pe unele o să vi le povestesc pe bancmalia... dacă Google-ul se îndură de mine şi indexează situl, îl veţi găsi uşor după nume.
Pentru deliciul amintirilor, îi ofer acestei cărţi nota 2,6.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
Editura Univers, 2006
|
|
|
Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puţin aşa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiţi la el? Apoi lucrurile mărunte şi nesemnificative încep să se lege între ele şi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeşti în faţa celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
Cam acelaÅŸi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la şcoală, primeşte prin poştă scrisori de la un necunoscut. Fără ştampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conţin lecţii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoşti pe Democrit, Platon, Aristotel ş.a.m.d.
Aţi citi aşa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ştie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeşti o pagină şi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecţii... Să fim serioşi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că nişte cărţi poşale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant şi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar şi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaţia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
Dar a venit şi răsplata! În lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveşti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde şi nici maiorul.
V-am făcut curioşi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieşti când te apropii de sfârşitul cărţii.
Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ştiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aş fi dat maximul.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
