|
|
 | | |
 |
Prin foc și sabie - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
1647. Moldova prospera sub domnia lui Vasile Lupu. La fel și Polonia cu care avea strânse relații comerciale. Prin urmare, nu este de mirare să dai de moldoveni la tot pasul prin Polonia.
Apoi a început războiul civil - la polonezi, desigur. Cazacii s-au ridicat împotriva leșilor, sub conducerea lui Bohdan Chmielnicki. La noi se numeau răscoale și erau împotriva boierilor, dar maestrul Sienkiewicz răstoarnă situația și îi prezintă pe zaporojeni ca fiind cei care au pornit un război civil nedrept împotriva șleahtnicilor unindu-se cu tătarii pentru a pârjoli țara de dincolo de Nistru, actuala Ucraina.
De fapt acesta a fost și principala critică adusă romanului: din dorința de a readuce în mintea polonezilor, trecutul glorios al războinicilor, Sienkiewicz a modificat pe ici pe colo faptele istorice și a creat o serie de eroi, cu caracteristici ce întrec oamenii de rând.
Cel mai important dintre aceștia este porucinicul Skrzetuski, personajul principal, care trece prin încercări deosebite de-a lungul întregului roman, pentru apărarea patriei și pentru recuperarea iubitei lui, cneaghina Helena, din mâna sălbaticului Bohun. Din păcate, este și ușor melancolic, căzând grav bolnav ori de câte ori jupânița Helena părea dispărută pentru totdeauna în mâinile răsculaților sau a lui Bohun.
Regăsim și personaje pitorești, precum lunganul Longinus "Rupe-glugă", al cărui scop era să taie trei capete deodată, cu paloșul lui imens, pentru a-și cinsti strămoșii și jupân Zagloba, care prin istețimea lui a salvat-o în mai multe rânduri pe Helena.
Lăsând la o parte interpretarea faptelor istorice, ce m-a frapat în tot acest conflict a fost multitudinea de străini ce luau parte la lupte. În general mercenari plătiți, aceștia erau nemți, lituanieni, tătari, moldoveni de partea polonezilor și iar tătari, rusini și otomani de partea cazacilor. Parcă cel mai mult fugeau de război tocmai polonezii care ar fi trebui să-și apere patria. Organizarea statală a Poloniei, în care fiecare magnat avea propria lui oaste făcea lucrurile mult mai complicate, față de țările române.
Să omori cât mai mulți dușmani era la mare cinste, de prizonieri nici nu putea fi vorba, sate întregi și cetăți erau culcate la pământ de pârjol, cei care scăpau vii erau duși în robie la tătari, spânzurați, violuri, pruncucideri, jafuri, erau niște lucruri atât de obișnuite încât azi te înfiori numai la gândul că așa ceva putea să existe în realitate.
În schimb războiaiele erau ca la carte: se puneau oștile față în față, începea apoi harțul între cei mai viteji din ambele tabere, apoi năvăleau una împotriva celeilalte. Nemții, supraviețuitori ai războiului de 30 de ani, erau cei mai tari și mai organizați, iar, interesant, turcii cei mai slabi. Mi-aduce în minte jocurile pe calculator. Până și preoții și vrăjitoarele aveau rolul lor.
O carte excepțională, care alături de Quo Vadis mi-au scos la iveală un scriitor desăvârșit în persoana lui Henryk Sienkiewicz, motiv pentru care îi acord nota 4,8.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
|
|
|
Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să știe și românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. Însăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
Pentru cine nu o cunoaște (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple rețete pentru mâncare și până la amenajarea grădinii. În culmea gloriei a făcut și câteva luni de închisoare pentru o speculație pe piața financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
Ideea scrierii acestei cărți i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deținute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărții de față și întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informațiilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanța echipei și motivarea oamenilor, ieșirea din necazuri cu fața curată, asumarea riscurilor și crearea de lucruri care să le facă viața mai frumoasă oamenilor.
Toate aceste lucruri se regăsesc în cărțile de management, dar parcă spuse pe înțelesul cititorului par mult mai simple și mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aș spune să citească cu atenție părțile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate și pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aș spune că această carte este o adevărată lecție de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niște lucruri de bun simț la urma urmelor. Cel puțin la cuvinte și la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
Îi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaționali, și doar această notă, pentru că am fost poate puțin deranjat de prea multa laudă de sine.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
