|
|
 | | |
 |
Dreptate fără lege - Edgar Wallace
Editura Crime Scene Publishing, 2009
|
|
|
Un roman polițist atipic, care l-a făcut celebru pe Edgar Wallace. Dacă romanul polițist clasic caută criminalii de-a lungul paginilor sale, în Dreptate Fără Lege participăm încă de la început la plănuirea asasinatului împreună cu cei patru făptași... pardon justițiari.
Ceea ce îi mobilizează pe aceștia în planul lor mârșav este decizia ministrului de externe al Angliei de a emite o lege care să permită extrădarea infractorilor în țările lor de baștină. Printre cei afectați de această lege s-ar afla și Manuel Garcia, un cap al rezistenței spaniole din exil.
Cei patru justițiari își propun să facă tot posibilul să împiedice promulgarea acestei legi, iar în caz de eșec să-l ucidă pe inițiatorul acesteia, adică pe ministrul de externe al Angliei. De-a lungul romanului aflăm că ei nu sunt la prima ispravă de acest fel. Au mai omorât și alți oameni de vază pentru că aceștia s-au dovedit a fi prea lacomi sau își urmăreau interesele proprii în detrimentul celorlalți.
Atracția cărții o constituie faptul că întreaga Londră ajunge să fie implicată în această poveste, fiecare cetățean fiind în căutarea misterioșilor justițiari. Aceștia însă își văd nestingheriți de plan și plaseasă inclusiv o bombă în parlament pentru a convinge autoritățile că nu este doar o simplă glumă.
Se ajunge până acolo încât, la ora la care justițiarii i-au prezis moartea, ministrul de externe este închis singur în biroul său, păzit de o armată de polițiști. Vor reuși oare aceștia să-l apere? Îi vor prinde oare pe cei patru criminali?
Aflați dacă poate fi învins întregul sistem de apărare londonez, în cartea lui Edgar Wallace, căreia îi acord nota 4 pentru un roman polițist foarte bine scris. Păcat că s-a terminat atât repede.
Pentru cei care nu mai găsiți acest roman distribuit împreună cu revista Flacăra, vă recomand cartea Vrăjitorul, cel mai renumit thriller al lui Edgar Wallace, pe care, cu puțin noroc, îl mai găsiți de vânzare la magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Anastasia - Colin Falconer
Editura Aldo Press,
|
|
|
Dacă scoţi din cărţile lui Colin Falconer personajele principale şi acţiunea, rămâi cu istoria reală pe care acesta îşi construieşte apoi intrigile. La fel se întâmplă şi în Anastasia în care regăsim o Rusie în plin proces revoluţionar, un Shanghai asaltat de emigranţii ruşi şi bogătaşii occidentali, cu corupţie şi prostituate, Germania între cele două războaie mondiale, unde sărăcia e un teren fertil pentru viitorul Hitler şi în fine New York unde până şi secretarele se îmbogăţesc peste noapte la bursă înainte de marele crash financiar.
Este interesantă abordarea: dacă de obicei vedem acţiunea unei cărţi prin ochii povestitorului sau a personajului principal, de data aceasta acţiunea ne este redată în mare măsură sub forma a două jurnale simulate, cel al Anastasiei şi cel a lui Michael. Alternanţa celor două jurnale ne dezvăluie o Anastasie nehotărâtă, ajunsă în pragul sinuciderii şi purtată de val, "încotro bate vântul", căreia îi place să se creadă prinţesa rusă, deşi a uitat totul în urma traumatismelor cauzate de măcelul familiei ei.
Interesant este că, contrar aşteptărilor, ea nu are multe flash-uri din trecut. Faptul că ea este adevărata Anastasia ne este indus de către atitudinea ei, educaţia care iese la iveală în ipostaze neaşteptate, limba rusă pe care o vorbeşte. Şi pe când chiar cititorul începe să aibă el însuşi îndoieli asupra identităţii, apare acel cuvânt care schimbă cursul acţiunii - cheia către averea ţarului Nicolae.
Pe de altă parte, îl regăsim pe Michael, tipul de jurnalist bun în meseria sa, dar căruia îi place şi viaţa de noapte, cu băutură şi femei, care fuge de destinul său alături de familia sa înstărită.
Două destine opuse, o fată săracă care se visează prinţesă, şi un băiat bogat care fuge de avuţia lui. Se iubesc şi se urăsc în acelaşi timp, şi, deşi încearcă mai tot timpul să fugă unul de celălalt, viaţa îi readuce din nou, iar şi iar, împreună.
Mie mi-a plăcut mult cartea, ca de altfel toate cărţile lui Colin Falconer, şi îi dau o notă de 4,9, pentru că deşi este o capodoperă nu atinge nivelul din Furie sau Harem.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
