|
|
 | | |
 |
Aventurile echipajului Dox - Ochii diavolului - Peter Gontran
Editura Marist, 2004
|
|
|
Pe insula Saint Kitts sau Saint Christopher din Marea Caraibelor se întâmplă lucruri stranii. Cu exact doi ani în urmă, mașina guvernatorului insulei, Sir Hubert, lovește o fetiță băștinașă, în timpul unui tur al insulei. Accidentul adună repede băștinașii din sat, printre care se află și mama victimei. Văzându-și fiica moartă, aceasta începe să-i blesteme pe șofer și pe Sir Hubert. Spre ghinionul lor era o vrăjitoare, practicantă de voodoo.
Guvernatorul, om cinstit și modest, nu profită de suveranitatea lui și lasă poliția să-și facă datoria, astfel șoferul este condamnat la șase luni de închisoare, iar el obligat să-i plătească despăgubiri familiei victimei.
Însă se pare că blestemul îi ajunge din urmă și nu ține seama de îndreptările făcute de justiția umană: șoferul se spânzură aparent, exact la un an după accident. Nu a existat nici un semn înainte că ar fi vrut să o facă... Mai mult, au început să se întâmple tot felul de accidente stranii, stânci care cad din senin, accidente de mașină fără sens, pachete cu organe de animale. Toate împotriva lui Sir Hubert.
Acum însă, întâmplarea face să apară în portul insulei iahtul echipajului Dox, See Adler. Sir Hubert profită și îi invită pe Marian Farrow și pe Robert Bertram la un bal orgaizat la reședința guvernatorului, ocazie cu care le expune întâmplările stranii prin care trece.
Cum, nu știți cine sunt domnii Farrow și Bertram? Nu știti cine este echipajul Dox? Adevărul este că nici eu nu am auzit până acum despre el, deși Doxurile (cum le spune la cărticelele din serie) par să existe demult pe plaiurile mioritice, încă din perioada interbelică. Deși nu vor să recunoască, cei doi sunt niște detectivi care își desfășoară activitatea prin locuri exotice, cum ar fi și insula noastră. Ei mai sunt însoțiți de un negru congolez, Pongo sau "Uriașul" și de ghepardul Maha, care îi ajută să iasă din situațiile dificile.
Din păcate, sosirea echipajului la balul organizat la reședință nu pare să-l ajute prea mult pe guvernator - Sir Hubert este găsit spânzurat în propriul birou cu ușa închisă pe dinăuntru. În confuzia creată, dispare și Sheila, fiica guvernatorului.
Vor reuși cei din echipajul Dox să rezolve această nouă enigmă apărută în cale?
Vrăjitorie, organizații secrete, crime și dispariții misterioase, un peisaj exotic dintr-o insulă din Caraibe și atmosfera începutului se secol, fac din acest miniroman polițist o lectură mai mult decât agreabilă. Pentru toate acestea îi acord nota 3,5. Să sperăm că editura Marist nu va întrerupe seria!
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
|
|
|
Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să știe și românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. Însăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
Pentru cine nu o cunoaște (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple rețete pentru mâncare și până la amenajarea grădinii. În culmea gloriei a făcut și câteva luni de închisoare pentru o speculație pe piața financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
Ideea scrierii acestei cărți i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deținute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărții de față și întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informațiilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanța echipei și motivarea oamenilor, ieșirea din necazuri cu fața curată, asumarea riscurilor și crearea de lucruri care să le facă viața mai frumoasă oamenilor.
Toate aceste lucruri se regăsesc în cărțile de management, dar parcă spuse pe înțelesul cititorului par mult mai simple și mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aș spune să citească cu atenție părțile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate și pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aș spune că această carte este o adevărată lecție de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niște lucruri de bun simț la urma urmelor. Cel puțin la cuvinte și la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
Îi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaționali, și doar această notă, pentru că am fost poate puțin deranjat de prea multa laudă de sine.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
