CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
     Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să È™tie È™i românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. ÃŽnsăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
     Pentru cine nu o cunoaÈ™te (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple reÈ›ete pentru mâncare È™i până la amenajarea grădinii. ÃŽn culmea gloriei a făcut È™i câteva luni de închisoare pentru o speculaÈ›ie pe piaÈ›a financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
     Ideea scrierii acestei cărÈ›i i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deÈ›inute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărÈ›ii de față È™i întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
     Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informaÈ›iilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanÈ›a echipei È™i motivarea oamenilor, ieÈ™irea din necazuri cu faÈ›a curată, asumarea riscurilor È™i crearea de lucruri care să le facă viaÈ›a mai frumoasă oamenilor.
     Toate aceste lucruri se regăsesc în cărÈ›ile de management, dar parcă spuse pe înÈ›elesul cititorului par mult mai simple È™i mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aÈ™ spune să citească cu atenÈ›ie părÈ›ile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate È™i pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aÈ™ spune că această carte este o adevărată lecÈ›ie de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niÈ™te lucruri de bun simÈ› la urma urmelor. Cel puÈ›in la cuvinte È™i la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
     ÃŽi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaÈ›ionali, È™i doar această notă, pentru că am fost poate puÈ›in deranjat de prea multa laudă de sine.
Crystian   
 
 
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker