|
|
 | | |
 |
Managementul serviciilor - Alexandru Jivan
Editura Editura de Vest, 1998
|
|
|
Am avut un profesor de matematică la facultate care avea un stil atât de ciudat de a vorbi, încât, la început, nu înțelegeam nimic din ceea ce spune. Apoi am început să mă obișnuiesc cu el și să-i înțeleg vorbele, dar logica lui tot nu o înțelegeam: copiam la xerox tot ce scria pe tablă. Culmea însă, când învățam pentru examen, cursurile lui și demonstraţiile în special mi se păreau foarte logice și clare.
Același sentiment l-am avut citind această carte: chiar am început să-mi pun întrebări la un moment dat dacă nu e ceva în neregulă cu mine. Trebuia să recitesc paragrafele de 2-3 ori pentru a le înțelege: autorul a folosit fraze lungi, cu un vocabular foarte bogat. Practic mă pierdeam în text și pe nesimțite, mintea mea zbura aiurea. O carte exact opusă stilului anglo-saxon cu fraze scurte și la obiect.
Dar totuși informațiile pe care mi le-a furnizat această carte mi se par foarte utile și foarte interesante, deși cartea a fost publicată cu zece ani în urmă. Acesta a fost motivul pentru care am mers până la capăt și nu am abandonat-o.
La începutul cărții suntem puși în temă cu specificul serviciilor. Cum se deosebesc ele de producția industrială de bunuri materiale. Pe tot parcursul cărții apoi am întâlnit această paralelă, pentru a scoate în evidență în fiecare domeniul al managementului "specificitățile" serviciilor.
Se vorbește foarte mult despre calitatea serviciilor, un termen pe atât de promovat și de care totuși ducem o lipsă tot mai acută în ziua de azi. Ajunge doar să ne gândim la serviciile de vânzări oferite de hypermarketuri: doamne ferește să întrebi vreun om de-al lor despre orice produs expus.
Sunt expuse apoi relațiile cu piața: gestionarea aprovizionărilor și al transportului, managementul relațiilor cu beneficiarii, marketingul, concurența și nu în ultimul rând valoarea și prețul.
Cel mai interesant capitol mi s-a părut cel referitor la managementul personalului: cum se fac angajările, cum este motivat personalul, cum sunt verificați angajații și cum le este măsurată munca depusă, cultura de întreprindere și caracteristicile cadrelor de conducere.
Gestionarea optimă a resurselor este tema următorului capitol. Nu este uitată nici gestionarea și influențarea cererii. Ultimul capitol este dedicat managementului dezvoltării firmei de servicii și problemele pe care le poate aduce acest proces în deservirea clienților.
Pentru informațiile primite i-aș acorda aprope nota maximă, dar pentru modul de expunere, mult prea "academic" îi acord doar nota 4, pentru că beneficiarii ei ar trebui să fie în primul rând oamenii de afaceri și apoi studenții și cadrele didactice.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
