CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puţin aşa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiţi la el? Apoi lucrurile mărunte şi nesemnificative încep să se lege între ele şi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeşti în faţa celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
     Cam acelaşi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
     Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la şcoală, primeşte prin poştă scrisori de la un necunoscut. Fără ştampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conţin lecţii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoşti pe Democrit, Platon, Aristotel ş.a.m.d.
     Aţi citi aşa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ştie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeşti o pagină şi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecţii... Să fim serioşi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că nişte cărţi poşale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
     Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant şi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar şi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaţia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
     Dar a venit şi răsplata! În lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveşti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde şi nici maiorul.
     V-am făcut curioşi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieşti când te apropii de sfârşitul cărţii.
     Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ştiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
     Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aş fi dat maximul.

Crystian

SAS - Dosarul Nord-Coreean - Gerard de Villiers
Editura Tinerama,

     Moda face o victimă nevinovată în New York: Stacy Lak a avut ghinionul să fie persoana nepotrivită, la locul nepotrivit, dar purtând acelaşi taior mov ca adevărata ţintă, Olivia de Portello. Din păcate, asasinul este ucis de către un poliţist în timp ce încerca să fugă de la locul faptei.
     F.B.I.-ul investighează crima, dar nu găseşte nici un indiciu concludent nici despre mobilul crimei şi nici despre asasin, cu excepţia unui paşaport belgian fals. Este chemat în ajutor C.I.A-ul, care mergând pe urma paşaportului ajunge, unde credeţi... la generalul Postelnicu, tocmai în Bucureşti. Bineînţeles că apare şi numele lui Pacepa, într-o poveste, mai mult sau mai puţin adevărată, a unor personaje din fosta securitate. Că e pură fantezie, mai treacă meargă, dar să auzi de ai tăi prin cărţi scrise de străini, te face să te simţi bine.
     Povestea noastră însă se complică, pentru că paşaportul se pare că a ajuns printr-un lanţ de evenimente, tocmai la israelieni. Parcă încep lucrurile să se lege: Stacy Lak era soţia unui iranian, paşaportul la un israelian... e cunoscută "prietenia" dintre cele două popoare. Mai greu e de înţeles de ce au acţionat pe teritoriul Americii? Să fie chiar aşa de disperaţi?
     În acest moment intră în scenă, prinţul nostru, Malko Linge, care dă toate lucrurile peste cap, când descoperă încurcătura taioarelor. Numai bine ne mutăm în Miami, unde s-a retras Olivia de Portello, care se pare că a priceput că ceva nu este în regulă. Malko încearcă să o protejeze, fără ca ea să ştie, şi în acelaşi timp să descopere misterul, însă nu are prea mult noroc: Olivia de Portello este ucisă noaptea pe plajă de către israelieni.
     Vă întrebaţi poate ce legătură au coreenii în toată treaba asta? Vă las satisfacţia de a afla singuri acest lucru. Până una alta, îi acord cărţii nota 3,6 pentru acţiune şi suspans, un adevărat thriller. Păcat că la un moment dat o cam tărăgănează cu urmărirea amantului... Ei... care amant!?

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare