CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
     Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
     Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
     Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
     Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
     Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
     În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
     Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.

Crystian

Aventurile echipajului Dox - Cutremur la Yokohama - Peter Gontran
Editura Marist, 2004

     Ceea ce îmi place la această serie, sunt informațiile pe care le descoperi despre diverse locuri și animale. Ele se împletesc armonios în firul povestirii, dar apar și ca mici suplimente la începutul și la sfârşitul cărții. Poate că povestea detectivilor o uiți, bombardat de atâtea și atâtea cazuri pe care le citești, le auzi sau le vezi la știri sau în filme. Dar aceste informații de cultură generală îți revin mereu în amintire, prin farmecul și ineditul lor.
     Știați de exemplu că pe„ștele fugu produce o otravă care administrată unei persoane cauzează o paralizie totală. Persoana devine asemeni unui cadavru, deși este perfect conștientă. Ce plăcere poți simți când te îndrepți spre un crematoriu în starea asta... brrrr...
     Eroii noștrii Farrow, Bertram și Pongo au ajuns în acestă situație neplăcută. Dar până să ajungă în situația asta, ne-au făcut cunoștință cu Japonia, în călătoria lor spre Yokohama. Au fost chemați acolo de atașatul naval al coroanei în Extremul Orient, lordul Caraval, care le-a și sponsorizat substanțial călătoria.
     I-a chemat pe celebrii detectivi pentru a dezlega un misterul morții subite a nepoatei sale... și a reapariției sale. Poate părea o coincidență, o persoană care seamănă foarte mult cu nepoata, ați putea spune. La fel s-a gândit și lordul Caraval. Însă persoanele care au văzut-o o cunoșteau mult prea bine pentru a cădea în plasa unei asemenea confuzii. S-a mai adăugat și un telefon disperat primit de lord direct de la nepoată.
     Micul grup de detectivi este rapid copleșit de dușmani necunoscuți, care le administrează otrava mai sus amintită. Lucrurile încep să o ia razna, interesele ascunse încep să iasă la suprafață, iar elementele negative atacă furibunde.
     Cutremurului din Yokohama îi acord nota 3,5 mai mult pentru informațiile oferite. Pentru că autorul a vrut să introducă mai mult dramatism în carte, povestea devine simplă și previzibilă. Însă per ansamblu o recomand cu căldură pentru o lectură plăcută de două-trei ore.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare