|
|
 | | |
 |
Insule în derivă - Ernest Hemingway
Editura Vivaldi, 1998
|
|
|
Am început să o citesc cu emoţie. O aveam demult în bibliotecă, dar parcă mi-era teamă de marele Hemingway. Mi-era teamă de acea dezamăgire trăită după prea mult marketing: supraevaluare sau pur şi simplu acea senzaţie de "sunt prea mic pentru a înţelege ce scrie aici".
Nimic din toate acestea: am avut o lectură mai mult decât plăcută. Mai rar mi-a fost dat să întâlnesc un povestitor atât de desăvârșit. Cu greu poți să-ți imaginezi, cum fapte aparent banale, pot deveni aventuri nemaipomenite prin pana maestrului.
Parcă pentru a ilustra acest fapt, apare un episod în care personajul principal, Thomas Hudson, pe post de pictor, câștigă bani frumoşi tocmai din transpunerea pe pânză a unor lucruri obişnuite din viaţa pescarilor și a mării.
Romanul este împărţit în trei părți: Bimini, Cuba și Pe mare. La prima vedere fără legătură între ele: chiar și Thomas Hudson personajul principal pare un alt om în fiecare dintre ele. În prima parte avem de a face cu un pictor, tată responsabil care trăiește pe pitoreasca insulă Bimini, pe malul mării, într-un sat tipic de pescari. Nu pescarii de pe la noi, ci aceea din america centrală.
Punctul central al satului, este barul, în care se întâlnesc personajele principale, pescarii și turiștii porniți în croaziere. Aici se pune la cale mersul lumii și se hotărăsc destine.
Acțiunea se concentrează pe vacanța celor trei băieți a lui Thomas Hudson. Calmul insulei și programul bine pus la punct a lui Thomas, sunt tulburate de tinerețe, copilărie și aventuri pe plajă și pe mare. Aici l-am regăsit pe Hemingway, pescarul, într-un episod în care unul dintre băieți încearcă să prindă un pește sabie... o zi întreagă.
A doua parte, ne aduce în prim plan un Thomas Hudson bețiv. Totul se concentrează în jurul băuturilor, barurilor, amintirilor despre vremurile bune de altădată și a prostituatelor alungate din Cuba.
În ultima parte, ne întîlnim cu căpitanul de vas, pornit în urmărirea unui grup de soldați nemți eșuați de pe un submarin, care au făcut greșeala să masacreze un sat de pescari de pe o insulă din caraibe. O urmărire ca-n filme, dar nu pe autostradă ci pe mare, printre insule, stuf, păsări și soare. Am regăsit încă o dată geniul lui Hemingway, și am trăit cu el bucuria de a fi acolo, pe mare, în Caraibe, prin curentul golfului.
Din păcate, cartea nu a fost terminată, în sensul că nu a fost finisată. A fost publicată după moartea lui Hemingway. Există, în special în prima parte niște rupturi în firul epic. Apar și dispar personaje brusc, de nicăieri. Acesta este motivul pentru care îi acord doar nota 4,5, deși cartea este genială.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
