|
|
 | | |
 |
Prin foc și sabie - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
1647. Moldova prospera sub domnia lui Vasile Lupu. La fel și Polonia cu care avea strânse relații comerciale. Prin urmare, nu este de mirare să dai de moldoveni la tot pasul prin Polonia.
Apoi a început războiul civil - la polonezi, desigur. Cazacii s-au ridicat împotriva leșilor, sub conducerea lui Bohdan Chmielnicki. La noi se numeau răscoale și erau împotriva boierilor, dar maestrul Sienkiewicz răstoarnă situația și îi prezintă pe zaporojeni ca fiind cei care au pornit un război civil nedrept împotriva șleahtnicilor unindu-se cu tătarii pentru a pârjoli țara de dincolo de Nistru, actuala Ucraina.
De fapt acesta a fost și principala critică adusă romanului: din dorința de a readuce în mintea polonezilor, trecutul glorios al războinicilor, Sienkiewicz a modificat pe ici pe colo faptele istorice și a creat o serie de eroi, cu caracteristici ce întrec oamenii de rând.
Cel mai important dintre aceștia este porucinicul Skrzetuski, personajul principal, care trece prin încercări deosebite de-a lungul întregului roman, pentru apărarea patriei și pentru recuperarea iubitei lui, cneaghina Helena, din mâna sălbaticului Bohun. Din păcate, este și ușor melancolic, căzând grav bolnav ori de câte ori jupânița Helena părea dispărută pentru totdeauna în mâinile răsculaților sau a lui Bohun.
Regăsim și personaje pitorești, precum lunganul Longinus "Rupe-glugă", al cărui scop era să taie trei capete deodată, cu paloșul lui imens, pentru a-și cinsti strămoșii și jupân Zagloba, care prin istețimea lui a salvat-o în mai multe rânduri pe Helena.
Lăsând la o parte interpretarea faptelor istorice, ce m-a frapat în tot acest conflict a fost multitudinea de străini ce luau parte la lupte. În general mercenari plătiți, aceștia erau nemți, lituanieni, tătari, moldoveni de partea polonezilor și iar tătari, rusini și otomani de partea cazacilor. Parcă cel mai mult fugeau de război tocmai polonezii care ar fi trebui să-și apere patria. Organizarea statală a Poloniei, în care fiecare magnat avea propria lui oaste făcea lucrurile mult mai complicate, față de țările române.
Să omori cât mai mulți dușmani era la mare cinste, de prizonieri nici nu putea fi vorba, sate întregi și cetăți erau culcate la pământ de pârjol, cei care scăpau vii erau duși în robie la tătari, spânzurați, violuri, pruncucideri, jafuri, erau niște lucruri atât de obișnuite încât azi te înfiori numai la gândul că așa ceva putea să existe în realitate.
În schimb războiaiele erau ca la carte: se puneau oștile față în față, începea apoi harțul între cei mai viteji din ambele tabere, apoi năvăleau una împotriva celeilalte. Nemții, supraviețuitori ai războiului de 30 de ani, erau cei mai tari și mai organizați, iar, interesant, turcii cei mai slabi. Mi-aduce în minte jocurile pe calculator. Până și preoții și vrăjitoarele aveau rolul lor.
O carte excepțională, care alături de Quo Vadis mi-au scos la iveală un scriitor desăvârșit în persoana lui Henryk Sienkiewicz, motiv pentru care îi acord nota 4,8.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Cameleonul - William Diehl
Editura RAO, 2008
|
|
|
Este celebru în lumea animalelor pentru capacitatea s-a extraordinară de a-și adapta culoarea pielii după mediul înconjurător. Poate părea ceea nu este și este ceea ce nu pare.
În aceste condiții nu este de mirare că pe urmele lui, a spionului Cameleon, este pus cel mai celebru spion-jurnalist O'Hara, însoțit de către băgăcioasa reporteriță TV, Eliza Gunn. O cursă contra cronometru, pentru 250 000 de dolari și șansa de a rămâne în viață la urmă.
Totul a pornit de la niște evenimente, aparent fără legătură între ele: explozia unei mașini Aquila 333, cea care ar fi trebuit să revoluționeze automobilul așa cum îl cunoaștem noi; distrugerea unei platforme petroliere, Thoreau, aflată la nord-vest de coasta Alaskăi; și moartea lui Eddie Wolfnagle, un pungaș care a furat planurile unei stații de pompare de pe o platformă. În spatele tuturor acestor evenimente tragice: oamenii Cameleonului!
Lumea internațională a spionajului ni se dezvăluie așa cum nu am mai cunoscut-o până acum: elita în slujba domeniului privat. Fără granițe și fără reguli, ne poartă prin toată lumea, din Alaska, în Japonia, în Marea Caraibelor. Agenți adormiți, agenți activi, criminali profesioniști toți într-un Joc, fără limite legislative sau materiale. Arte marțiale, urmăriri, deghizări, infiltrări și nu în ultimul rând clanuri mafiote, toate se regăsesc în cartea lui William Diehl.
Dar de ce ne lovim la fiecare pas de petrol... de platforme petroliere... de companii petroliere... experți în petrol... zăcăminte petrolifere...? Doar citind această carte de excepție puteți afla!
Pentru un thriller exploziv, care îl lasă pe cititor înmărmurit în final, îi ofer nota 4,5.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
