|
|
 | | |
 |
Nechibzuință - Amanda Quick
Editura Colemus, 1994
|
|
|
Phoebe Layton este fiica numai bună de măritat a familiei Clarington. Însă, spre deosebire de celelalte fete din înalta societate de o seamă cu ea, aceasta trăiește într-o lume de vis, a cavalerilor medievali, indusă de mulțimea de romane de capă și spadă pe care le citește și colecționează cu ardoare. Dorința de a-și găsi un cavaler care să se lupte pentru ea, să o salveze și să-i satisfacă toate dorințele, o împinge la tot felul de fapte nechibzuite, care o bagă în tot felul de buclucuri.
Ea identifică în Gabriel Banner, conte de Wylde, pe potențialul cavaler care se potrivește de minune cu figura din imaginația ei. Acesta a vrut să o salveze pe sora ei de la o căsătorie nefericită, era bogat și trăia într-un castel medieval. Mai mult era și el iubitor și autor de romane cavalerești.
Pentru a-l atrage în jocul ei, Phoebe țese o adevărată conspirație, care-l atrage pe Gabriel într-o noapte în ținutul Sussex, o regiune din sudul Angliei, pentru a-i fi însoțitor și pavăză în achiziționarea unui manuscris vechi, de la un colecționar de cărți ciudat. Însă cavalerul rătăcitor, se dovedește a fi departe de năzuințele domniței, atunci când un hoț le taie calea și le fură prețiosul manuscris.
Totuși, lucrurile se schimbă radical când Gabriel reușește să demaște jocul domnișoarei Phoebe și, deși nu vrea să recunoască, el devine tocmai personajul imaginat de Phoebe. Între cei doi se înfiripă de-a lungul romanului o poveste de dragoste plină de pasiune și bineînțeles de peripeții.
Cartea este bine scrisă și are un fir cursiv ușor de urmărit. Singurul reproș pe care îl pot aduce este că acțiunea se petrece în episoade: Phoebe intră într-o încurcătură, Gabriel apare și o salvează, iar povestea de dragoste evoluează de-a lungul acestora. Cititorul își poate pierde ușor interesul pentru următoarea aventură, partea de suspans fiind puțin anemică.
Iubitorii de romantism, trebuie să-i mulțumească autoarei Jayne Ann Krentz, alias Amanda Quick, pentru încă un roman de dragoste reușit, ușor de citit și... nerecomandat minorilor. Eu îi acord nota 3,5.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Morții vii - David Bolchover
Editura CODECS, 2006
|
|
|
M-am înșelat când am cumpărat această carte: "crudul adevăr despre viața de birou". Mă așteptam să citesc despre oameni ca mine: "rupți de lume, duși dintre noi". Adică stai pe scan zi și o parte din noapte, fără sâmbete, fără duminici, fără concedii ani de zile, faci febră musculară când ieși la o plimbare de o jumătate de oră, ai în cap numai planuri de dezvoltare și ești într-o continuă căutare de soluții la probleme și ai vrea să te îmbogățești într-o zi de la o idee genială. Nu mai ai timp să socializezi, să ieși cu prietenii la o bere...
Nu, nu este vorba despre specia aceasta de sclavi ai muncii legați de scan. Este vorba despre cei care stau doar 8 ore pe scaun, obligați, nu de nevoie, au concedii, socializează, merg în concedii pentru că au bani destui ce să mai vorbim despre concedii medicale pentru motive presupuse. Trimit toată ziua mailuri cu bancuri și poze deochiate, stau pe messenger și au cele mai tari pagini pe siturile de socializare, ba își critică firma pe câte un blog să fie în trend, că de... au timp și se plictisesc de mama focului. Se zice că unul chiar a murit de plictiseală în timp ce era la birou și nu a observat nimeni zile întregi... Unii chiar au timp să-și pună pe net partidele de amor cu colegele de birou...
David Bolchover a făcut parte dintre aceștia o bună bucată de vreme, de unde s-a și inspirat pentru a scrie cartea de față. A numit această categorie Morții vii. Plătit să stai degeaba. Unde? În multinaționale, corporații, în general, în zona de mijloc printre funcționari sau în departamente făcute să dea bine și fără nici o utilitate. Și mai este o categorie... pe la stat... că de aia îi și spune "stat"...
Încă în România e greu să-ți imaginezi așa ceva, dar cică prin Marea Britanie, de atâta plictiseală au început să renunțe la job-urile călduțe și să devină întreprinzători... fraierii nu știu ce îi așteaptă :)
O carte captivantă, bine documentată. Unui manager îi și arată cum îi poate depista pe acești pierde-vară din firma lui și cum poate scăpa de ei. Am citit mai mult de jumătate din ea dintr-o răsuflare. Mi-am adus aminte că am întâlnit și eu o groază de astfel de oameni, foarte ocupați... o oră, poate două pe zi, o zi, poate două pe lună. Cunosc un caz în care persoana în cauză angajează lunar două zile un specialist să-i facă treaba! Incredibil!
Dar au venit și concluziile și iar am fost dezamăgit: corporațiile vor fi scuturate din temelii de concurență, adică de micii întreprinzători, și de voie de nevoie vor trebui să scape de această pleavă. Să fim serioși! Pe ce lume trăiește David Bolchover? Poate nu știe că dispar micii întreprinzători omorâți pe bandă rulantă de avalanșa de legi, făcute de state și UE cu consultanță de la corporații. Apare un domeniu în care microîntreprinderile pot concura o corporație... nici o problemă, apare în scurt timp și legea care impune niște reguli noi... vezi doamne să ajute populația, să păzească mediu ș.a.m.d.! Despre ce concurență vorbește?
Una cu alta, o carte interesantă... păcat că cine ar trebui să o citească, probabil o vor ignora total. Pentru subiectul ales și pentru documentare îi acord nota 4,1. O carte bine scrisă.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
