CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Un colet cu bucluc - Robert Louis Stevenson, Lloyd Osbourne
Editura Univers, 1981
     CoincidenÈ›e. Acesta este laitmotivul cărÈ›ii Un colet cu bucluc scrisă de către Robert Louis Stevenson È™i Lloyd Osbourne. DeÈ™i este o carte plină de viață, de personaje È™i de întâmplări dintre cele mai haioase, la urmă de dăm seama că de fapt avem de a face cu o mână de personaje principale, ce se reîntâlnesc la tot pasul (spre marea lor disperare), È™i cu o întreagă pleiadă de figuranÈ›i care întregesc È™i dau savoare firului poveÈ™tii.
     Totul începe de la o tontină. Pentru novici în ale finanÈ›elor, tontina este un fel de loterie pe viață È™i pe moarte: câștigă cine trăieÈ™te mai mult, sau, ca să fim mai exacÈ›i, cine moare ultimul. Se strâng laolaltă mai multe persoane care depun într-un fond o sumă fixă. Banii sunt investiÈ›i, înmulÈ›iÈ›i, È™i cel din urmă supravieÈ›uitor al grupului ia banii. Probabil că vârsta nu îi va mai permite să se bucure prea mult de ei, dar cu siguranță moÈ™tenitorii vor fi mai mult decât încântaÈ›i de averea primită. Ca È™i fapt divers, mai există încă tontine active în Europa, dar nu mai sunt iniÈ›iate altele noi.
     È˜i după cum uÈ™or putem deduce, când din membrii fondatori ai unei tontine mai rămân doar doi fraÈ›i, copii acestora vor face totul ca aceÈ™tia să se bucure de o bătrâneÈ›e sănătoasă È™i îndelungată. ÃŽn Londra, sunt închiÈ™i în casă să nu răcească sau să prindă vreo boală rătăcită È™i sunt plimbaÈ›i în provincie, la aer curat. Dar ce te faci când la într-o astfel de mutare de la oraÈ™ în provincie È™i înapoi, trenul cu care circuli se ciocneÈ™te cu un altul venind din sens opus È™i călătorii fac un mic zbor prin aer împreună cu vagonul. Și în locul bătrânului îngrijit cu atâta grijă găseÈ™ti un cadavru mutilat, de nerecunoscut... exact tontina se duce la veriÈ™orul Michael Finsbury.
     Ei È™i de aici începe nebunia ascunderii "adevărului". Scenarii peste scenarii, cadavru îngropat, dezgropat, mutat, ascuns, împachetat, expediat È™i... pierdut. Dar găsit de alÈ›ii care se află în relaÈ›ii bune tocmai cu... veriÈ™orul mai sus amintit. Nu e greu de imaginat că Michael vede cadavrul. Dar trenul È™i-a făcut bine treaba È™i nu-l recunoaÈ™te, deci trebuie să scape de el că îi suflă poliÈ›ia în ceafă.
     Ce se întâmplă cu cadavrul? Cine va lua până la urmă tontina? V-am făcut curioÈ™i? Merită să citiÈ›i această carte plină de umor englezesc de calitate!
     Eu m-am amuzat teribil, È™i pentru asta îi acord nota 4,3, chiar dacă coincidenÈ›ele sunt mult prea forÈ›ate. Dar până la urmă ăsta a fost farmecul romanului. Păcat că s-a terminat atât de repede.
Crystian   
 
 
Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
Editura Univers, 2006
     Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puÅ£in aÅŸa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiÅ£i la el? Apoi lucrurile mărunte ÅŸi nesemnificative încep să se lege între ele ÅŸi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeÅŸti în faÅ£a celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
     Cam acelaÅŸi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
     Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la ÅŸcoală, primeÅŸte prin poÅŸtă scrisori de la un necunoscut. Fără ÅŸtampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conÅ£in lecÅ£ii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoÅŸti pe Democrit, Platon, Aristotel ÅŸ.a.m.d.
     AÅ£i citi aÅŸa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ÅŸtie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeÅŸti o pagină ÅŸi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecÅ£ii... Să fim serioÅŸi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că niÅŸte cărÅ£i poÅŸale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
     Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant ÅŸi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar ÅŸi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaÅ£ia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
     Dar a venit ÅŸi răsplata! ÃŽn lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveÅŸti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde ÅŸi nici maiorul.
     V-am făcut curioÅŸi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieÅŸti când te apropii de sfârÅŸitul cărÅ£ii.
     Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ÅŸtiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
     Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aÅŸ fi dat maximul.
Crystian   
   Pagina următoare

eXTReMe Tracker