|
|
 | | |
 |
Dreptate fără lege - Edgar Wallace
Editura Crime Scene Publishing, 2009
|
|
|
Un roman polițist atipic, care l-a făcut celebru pe Edgar Wallace. Dacă romanul polițist clasic caută criminalii de-a lungul paginilor sale, în Dreptate Fără Lege participăm încă de la început la plănuirea asasinatului împreună cu cei patru făptași... pardon justițiari.
Ceea ce îi mobilizează pe aceștia în planul lor mârșav este decizia ministrului de externe al Angliei de a emite o lege care să permită extrădarea infractorilor în țările lor de baștină. Printre cei afectați de această lege s-ar afla și Manuel Garcia, un cap al rezistenței spaniole din exil.
Cei patru justițiari își propun să facă tot posibilul să împiedice promulgarea acestei legi, iar în caz de eșec să-l ucidă pe inițiatorul acesteia, adică pe ministrul de externe al Angliei. De-a lungul romanului aflăm că ei nu sunt la prima ispravă de acest fel. Au mai omorât și alți oameni de vază pentru că aceștia s-au dovedit a fi prea lacomi sau își urmăreau interesele proprii în detrimentul celorlalți.
Atracția cărții o constituie faptul că întreaga Londră ajunge să fie implicată în această poveste, fiecare cetățean fiind în căutarea misterioșilor justițiari. Aceștia însă își văd nestingheriți de plan și plaseasă inclusiv o bombă în parlament pentru a convinge autoritățile că nu este doar o simplă glumă.
Se ajunge până acolo încât, la ora la care justițiarii i-au prezis moartea, ministrul de externe este închis singur în biroul său, păzit de o armată de polițiști. Vor reuși oare aceștia să-l apere? Îi vor prinde oare pe cei patru criminali?
Aflați dacă poate fi învins întregul sistem de apărare londonez, în cartea lui Edgar Wallace, căreia îi acord nota 4 pentru un roman polițist foarte bine scris. Păcat că s-a terminat atât repede.
Pentru cei care nu mai găsiți acest roman distribuit împreună cu revista Flacăra, vă recomand cartea Vrăjitorul, cel mai renumit thriller al lui Edgar Wallace, pe care, cu puțin noroc, îl mai găsiți de vânzare la magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
