|
|
 | | |
 |
Romantica - Dragoste la prima vedere
Editura Hiparion, 2002
|
|
|
Nu are autor... cel puţin eu nu l-am găsit. Este o frumoasă povestioară de dragoste în stil Sandra Brown, pe care o citești într-o după amiază de primăvară ca să-ți mai răcorești sufletul după muncă. Mult mai bine decât să te uiți la telenovele. Și este într-un singur episod.
Helen Hartmann, o femeie de bani gata, nu are de lucru și îl trimite pe soțul ei, Rick, să o viziteze pe buna sa prietenă, Katrin, în timpul unui sejur la München. Nu o vizitase de de foarte mult timp și astfel vroia să-și spele păcatele.
Rick o cunoaște pe Katrin într-un moment mai delicat: tocmai părăsește casa cu grădină și se mută într-un apartament mai ieftin, iar băiatul ei Andy se află pe patul de spital. Tristețea îi sporește frumusețea nativă în ochii lui Rick care se îndrăgostește pe nesimțite de ea. Și invers.
Micile atenții și ajutorul dat de Rick pentru a trece peste greutăți, duce încet încet la o relație între cei doi. Întâlnirile alternează cu scurte despărțiri cauzate de Andy care este ferit de noua relație a mamei lui. Pentru a fi mai aproape, Rick închiriază o mică cabană în apropiere, pe malul unui lac. Aici el poate să-și scrie noua carte și să se întâlnească cu Katrin într-un peisaj mai mult decât romantic.
Între timp Helen petrece la propriu într-o stațiune balneară din Pădurea Neagră, fără a ști ce se petrece în München. Dar sejurul se termină și se hotărăște să-i facă o vizită surpriză soțului infidel. Apare și Phil, tatăl lui Andy, fostul iubit al Katrinei, cu gânduri serioase pentru reînnodarea relației.
Apoi începe nebunia, un accident grav de mașină, orbire, operații, încercări disperate, remușcări, un alt adulter, un divorț, o carte nouă și un final fericit într-un peisaj tipic german în care banii și oamenii de rând intră în conflict.
După cum am spus, o poveste romantică pentru un asfințit într-o seara de primăvară pe terasă. Fără dureri de cap, fără stres și fără autor. Dar pentru că îi lipsește și pasiunea îi acord doar nota 3. Tipic german.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Trilogia New York-ului - Paul Auster
Editura Univers - Colecţia Cotidianul, 2007
|
|
|
La început m-am aşteptat să fie ceva în genul Misterele Parisului sau Misterele Romei, chiar dacă în variantă contemporană. După ce am am început să citesc primele pagini am crezut că sunt trei romane poliţiste... dar m-am înşelat încă o dată. Atât de tare încât m-am dus pe net să văd dacă sigur nu mă înşel!
Toate cele trei povestiri, Oraşul de sticlă, Fantome şi Camera încuiată încep precum nişte romane poliţiste clasice: apare în scenă detectivul care este chemat să rezolve un caz clasic, asigurarea protecţiei, o urmărire clasică, o dispariţie. Însă rezolvarea cazurilor nu prezintă nici un interes, sau dimpotrivă. Depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile.
Acţiunea se concentrează asupra detectivilor, care preocupaţi de cazuri ajung să confunde propria viaţă cu viaţa cazului, ajungând la căderi nervoase, cu percepţii greşite ale realităţii. Citindu-le începi să-i înţelegi pe cei ce suferă de sindromul biropat... oare prezint şi eu simptomele? Dacă nu, sigur sunt pe drumul cel bun.
Autorului îi place să se joace cu cuvintele, folosind elemente comune între cele trei povestiri: caietul roşu, folosit de detectivi pentru a-şi face notiţele, aluzii la celelalte cazuri din romanele paralele şi chiar propriul nume. În ultimul roman, se face referire la detectivul din primul roman, mai bine zis la o imagine a lui, care oferă o posibilă explicaţie a dispariţiei lui.
Apropo, în două dintre cele trei romane, detectivii sunt scriitori. Primul este chemat din întâmplare în locul unui detectiv real (numit Paul Auster). În cel de-al doilea, detectivul are înclinaţii scriitoriceşti. Un adevărat festin literar!
Pentru schimbările spectaculoase de situaţii şi pentru că m-a pus pe gânduri îi ofer nota 4,5.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
