CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
 
 
Morții vii - David Bolchover
Editura CODECS, 2006
     M-am înÈ™elat când am cumpărat această carte: "crudul adevăr despre viaÈ›a de birou". Mă aÈ™teptam să citesc despre oameni ca mine: "rupÈ›i de lume, duÈ™i dintre noi". Adică stai pe scan zi È™i o parte din noapte, fără sâmbete, fără duminici, fără concedii ani de zile, faci febră musculară când ieÈ™i la o plimbare de o jumătate de oră, ai în cap numai planuri de dezvoltare È™i eÈ™ti într-o continuă căutare de soluÈ›ii la probleme È™i ai vrea să te îmbogățeÈ™ti într-o zi de la o idee genială. Nu mai ai timp să socializezi, să ieÈ™i cu prietenii la o bere...
     Nu, nu este vorba despre specia aceasta de sclavi ai muncii legaÈ›i de scan. Este vorba despre cei care stau doar 8 ore pe scaun, obligaÈ›i, nu de nevoie, au concedii, socializează, merg în concedii pentru că au bani destui ce să mai vorbim despre concedii medicale pentru motive presupuse. Trimit toată ziua mailuri cu bancuri È™i poze deochiate, stau pe messenger È™i au cele mai tari pagini pe siturile de socializare, ba își critică firma pe câte un blog să fie în trend, că de... au timp È™i se plictisesc de mama focului. Se zice că unul chiar a murit de plictiseală în timp ce era la birou È™i nu a observat nimeni zile întregi... Unii chiar au timp să-È™i pună pe net partidele de amor cu colegele de birou...
     David Bolchover a făcut parte dintre aceÈ™tia o bună bucată de vreme, de unde s-a È™i inspirat pentru a scrie cartea de față. A numit această categorie
Morții vii. Plătit să stai degeaba. Unde? În multinaționale, corporații, în general, în zona de mijloc printre funcționari sau în departamente făcute să dea bine și fără nici o utilitate. Și mai este o categorie... pe la stat... că de aia îi și spune "stat"...
     ÃŽncă în România e greu să-È›i imaginezi aÈ™a ceva, dar cică prin Marea Britanie, de atâta plictiseală au început să renunÈ›e la job-urile călduÈ›e È™i să devină întreprinzători... fraierii nu È™tiu ce îi aÈ™teaptă :)
     O carte captivantă, bine documentată. Unui manager îi È™i arată cum îi poate depista pe aceÈ™ti pierde-vară din firma lui È™i cum poate scăpa de ei. Am citit mai mult de jumătate din ea dintr-o răsuflare. Mi-am adus aminte că am întâlnit È™i eu o groază de astfel de oameni, foarte ocupaÈ›i... o oră, poate două pe zi, o zi, poate două pe lună. Cunosc un caz în care persoana în cauză angajează lunar două zile un specialist să-i facă treaba! Incredibil!
     Dar au venit È™i concluziile È™i iar am fost dezamăgit: corporaÈ›iile vor fi scuturate din temelii de concurență, adică de micii întreprinzători, È™i de voie de nevoie vor trebui să scape de această pleavă. Să fim serioÈ™i! Pe ce lume trăieÈ™te David Bolchover? Poate nu È™tie că dispar micii întreprinzători omorâți pe bandă rulantă de avalanÈ™a de legi, făcute de state È™i UE cu consultanță de la corporaÈ›ii. Apare un domeniu în care microîntreprinderile pot concura o corporaÈ›ie... nici o problemă, apare în scurt timp È™i legea care impune niÈ™te reguli noi... vezi doamne să ajute populaÈ›ia, să păzească mediu È™.a.m.d.! Despre ce concurență vorbeÈ™te?
     Una cu alta, o carte interesantă... păcat că cine ar trebui să o citească, probabil o vor ignora total. Pentru subiectul ales È™i pentru documentare îi acord nota 4,1. O carte bine scrisă.
Crystian   
   Pagina următoare

eXTReMe Tracker