|
|
 | | |
 |
Romantica - Dragoste la prima vedere
Editura Hiparion, 2002
|
|
|
Nu are autor... cel puţin eu nu l-am găsit. Este o frumoasă povestioară de dragoste în stil Sandra Brown, pe care o citești într-o după amiază de primăvară ca să-ți mai răcorești sufletul după muncă. Mult mai bine decât să te uiți la telenovele. Și este într-un singur episod.
Helen Hartmann, o femeie de bani gata, nu are de lucru și îl trimite pe soțul ei, Rick, să o viziteze pe buna sa prietenă, Katrin, în timpul unui sejur la München. Nu o vizitase de de foarte mult timp și astfel vroia să-și spele păcatele.
Rick o cunoaște pe Katrin într-un moment mai delicat: tocmai părăsește casa cu grădină și se mută într-un apartament mai ieftin, iar băiatul ei Andy se află pe patul de spital. Tristețea îi sporește frumusețea nativă în ochii lui Rick care se îndrăgostește pe nesimțite de ea. Și invers.
Micile atenții și ajutorul dat de Rick pentru a trece peste greutăți, duce încet încet la o relație între cei doi. Întâlnirile alternează cu scurte despărțiri cauzate de Andy care este ferit de noua relație a mamei lui. Pentru a fi mai aproape, Rick închiriază o mică cabană în apropiere, pe malul unui lac. Aici el poate să-și scrie noua carte și să se întâlnească cu Katrin într-un peisaj mai mult decât romantic.
Între timp Helen petrece la propriu într-o stațiune balneară din Pădurea Neagră, fără a ști ce se petrece în München. Dar sejurul se termină și se hotărăște să-i facă o vizită surpriză soțului infidel. Apare și Phil, tatăl lui Andy, fostul iubit al Katrinei, cu gânduri serioase pentru reînnodarea relației.
Apoi începe nebunia, un accident grav de mașină, orbire, operații, încercări disperate, remușcări, un alt adulter, un divorț, o carte nouă și un final fericit într-un peisaj tipic german în care banii și oamenii de rând intră în conflict.
După cum am spus, o poveste romantică pentru un asfințit într-o seara de primăvară pe terasă. Fără dureri de cap, fără stres și fără autor. Dar pentru că îi lipsește și pasiunea îi acord doar nota 3. Tipic german.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Pan Wołodyjowsky - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
