|
|
 | | |
 |
Romantica - Dragoste la prima vedere
Editura Hiparion, 2002
|
|
|
Nu are autor... cel puţin eu nu l-am găsit. Este o frumoasă povestioară de dragoste în stil Sandra Brown, pe care o citești într-o după amiază de primăvară ca să-ți mai răcorești sufletul după muncă. Mult mai bine decât să te uiți la telenovele. Și este într-un singur episod.
Helen Hartmann, o femeie de bani gata, nu are de lucru și îl trimite pe soțul ei, Rick, să o viziteze pe buna sa prietenă, Katrin, în timpul unui sejur la München. Nu o vizitase de de foarte mult timp și astfel vroia să-și spele păcatele.
Rick o cunoaște pe Katrin într-un moment mai delicat: tocmai părăsește casa cu grădină și se mută într-un apartament mai ieftin, iar băiatul ei Andy se află pe patul de spital. Tristețea îi sporește frumusețea nativă în ochii lui Rick care se îndrăgostește pe nesimțite de ea. Și invers.
Micile atenții și ajutorul dat de Rick pentru a trece peste greutăți, duce încet încet la o relație între cei doi. Întâlnirile alternează cu scurte despărțiri cauzate de Andy care este ferit de noua relație a mamei lui. Pentru a fi mai aproape, Rick închiriază o mică cabană în apropiere, pe malul unui lac. Aici el poate să-și scrie noua carte și să se întâlnească cu Katrin într-un peisaj mai mult decât romantic.
Între timp Helen petrece la propriu într-o stațiune balneară din Pădurea Neagră, fără a ști ce se petrece în München. Dar sejurul se termină și se hotărăște să-i facă o vizită surpriză soțului infidel. Apare și Phil, tatăl lui Andy, fostul iubit al Katrinei, cu gânduri serioase pentru reînnodarea relației.
Apoi începe nebunia, un accident grav de mașină, orbire, operații, încercări disperate, remușcări, un alt adulter, un divorț, o carte nouă și un final fericit într-un peisaj tipic german în care banii și oamenii de rând intră în conflict.
După cum am spus, o poveste romantică pentru un asfințit într-o seara de primăvară pe terasă. Fără dureri de cap, fără stres și fără autor. Dar pentru că îi lipsește și pasiunea îi acord doar nota 3. Tipic german.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
|
|
|
Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
