CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
     Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
     Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
     Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
     Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
     Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
     Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
     Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?

Crystian

Aventurile echipajului Dox - Ochii diavolului - Peter Gontran
Editura Marist, 2004

     Pe insula Saint Kitts sau Saint Christopher din Marea Caraibelor se întâmplă lucruri stranii. Cu exact doi ani în urmă, mașina guvernatorului insulei, Sir Hubert, lovește o fetiță băștinașă, în timpul unui tur al insulei. Accidentul adună repede băștinașii din sat, printre care se află și mama victimei. Văzându-și fiica moartă, aceasta începe să-i blesteme pe șofer și pe Sir Hubert. Spre ghinionul lor era o vrăjitoare, practicantă de voodoo.
     Guvernatorul, om cinstit și modest, nu profită de suveranitatea lui și lasă poliția să-și facă datoria, astfel șoferul este condamnat la șase luni de închisoare, iar el obligat să-i plătească despăgubiri familiei victimei.
     Însă se pare că blestemul îi ajunge din urmă și nu ține seama de îndreptările făcute de justiția umană: șoferul se spânzură aparent, exact la un an după accident. Nu a existat nici un semn înainte că ar fi vrut să o facă... Mai mult, au început să se întâmple tot felul de accidente stranii, stânci care cad din senin, accidente de mașină fără sens, pachete cu organe de animale. Toate împotriva lui Sir Hubert.
     Acum însă, întâmplarea face să apară în portul insulei iahtul echipajului Dox, See Adler. Sir Hubert profită și îi invită pe Marian Farrow și pe Robert Bertram la un bal orgaizat la reședința guvernatorului, ocazie cu care le expune întâmplările stranii prin care trece.
     Cum, nu știți cine sunt domnii Farrow și Bertram? Nu știti cine este echipajul Dox? Adevărul este că nici eu nu am auzit până acum despre el, deși Doxurile (cum le spune la cărticelele din serie) par să existe demult pe plaiurile mioritice, încă din perioada interbelică. Deși nu vor să recunoască, cei doi sunt niște detectivi care își desfășoară activitatea prin locuri exotice, cum ar fi și insula noastră. Ei mai sunt însoțiți de un negru congolez, Pongo sau "Uriașul" și de ghepardul Maha, care îi ajută să iasă din situațiile dificile.
     Din păcate, sosirea echipajului la balul organizat la reședință nu pare să-l ajute prea mult pe guvernator - Sir Hubert este găsit spânzurat în propriul birou cu ușa închisă pe dinăuntru. În confuzia creată, dispare și Sheila, fiica guvernatorului.
     Vor reuși cei din echipajul Dox să rezolve această nouă enigmă apărută în cale?
     Vrăjitorie, organizații secrete, crime și dispariții misterioase, un peisaj exotic dintr-o insulă din Caraibe și atmosfera începutului se secol, fac din acest miniroman polițist o lectură mai mult decât agreabilă. Pentru toate acestea îi acord nota 3,5. Să sperăm că editura Marist nu va întrerupe seria!

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare