|
|
 | | |
 |
SAS - Dosarul Nord-Coreean - Gerard de Villiers
Editura Tinerama,
|
|
|
Moda face o victimă nevinovată în New York: Stacy Lak a avut ghinionul să fie persoana nepotrivită, la locul nepotrivit, dar purtând acelaşi taior mov ca adevărata ţintă, Olivia de Portello. Din păcate, asasinul este ucis de către un poliţist în timp ce încerca să fugă de la locul faptei.
F.B.I.-ul investighează crima, dar nu găseşte nici un indiciu concludent nici despre mobilul crimei şi nici despre asasin, cu excepţia unui paşaport belgian fals. Este chemat în ajutor C.I.A-ul, care mergând pe urma paşaportului ajunge, unde credeţi... la generalul Postelnicu, tocmai în Bucureşti. Bineînţeles că apare şi numele lui Pacepa, într-o poveste, mai mult sau mai puţin adevărată, a unor personaje din fosta securitate. Că e pură fantezie, mai treacă meargă, dar să auzi de ai tăi prin cărţi scrise de străini, te face să te simţi bine.
Povestea noastră însă se complică, pentru că paşaportul se pare că a ajuns printr-un lanţ de evenimente, tocmai la israelieni. Parcă încep lucrurile să se lege: Stacy Lak era soţia unui iranian, paşaportul la un israelian... e cunoscută "prietenia" dintre cele două popoare. Mai greu e de înţeles de ce au acţionat pe teritoriul Americii? Să fie chiar aşa de disperaţi?
În acest moment intră în scenă, prinţul nostru, Malko Linge, care dă toate lucrurile peste cap, când descoperă încurcătura taioarelor. Numai bine ne mutăm în Miami, unde s-a retras Olivia de Portello, care se pare că a priceput că ceva nu este în regulă. Malko încearcă să o protejeze, fără ca ea să ştie, şi în acelaşi timp să descopere misterul, însă nu are prea mult noroc: Olivia de Portello este ucisă noaptea pe plajă de către israelieni.
Vă întrebaţi poate ce legătură au coreenii în toată treaba asta? Vă las satisfacţia de a afla singuri acest lucru. Până una alta, îi acord cărţii nota 3,6 pentru acţiune şi suspans, un adevărat thriller. Păcat că la un moment dat o cam tărăgănează cu urmărirea amantului... Ei... care amant!?
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Åžtafeta - Rodica Ojog-BraÅŸoveanu
Editura Albatros, 1981
|
|
|
Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
