|
|
 | | |
 |
Anastasia - Colin Falconer
Editura Aldo Press,
|
|
|
Dacă scoţi din cărţile lui Colin Falconer personajele principale şi acţiunea, rămâi cu istoria reală pe care acesta îşi construieşte apoi intrigile. La fel se întâmplă şi în Anastasia în care regăsim o Rusie în plin proces revoluţionar, un Shanghai asaltat de emigranţii ruşi şi bogătaşii occidentali, cu corupţie şi prostituate, Germania între cele două războaie mondiale, unde sărăcia e un teren fertil pentru viitorul Hitler şi în fine New York unde până şi secretarele se îmbogăţesc peste noapte la bursă înainte de marele crash financiar.
Este interesantă abordarea: dacă de obicei vedem acţiunea unei cărţi prin ochii povestitorului sau a personajului principal, de data aceasta acţiunea ne este redată în mare măsură sub forma a două jurnale simulate, cel al Anastasiei şi cel a lui Michael. Alternanţa celor două jurnale ne dezvăluie o Anastasie nehotărâtă, ajunsă în pragul sinuciderii şi purtată de val, "încotro bate vântul", căreia îi place să se creadă prinţesa rusă, deşi a uitat totul în urma traumatismelor cauzate de măcelul familiei ei.
Interesant este că, contrar aşteptărilor, ea nu are multe flash-uri din trecut. Faptul că ea este adevărata Anastasia ne este indus de către atitudinea ei, educaţia care iese la iveală în ipostaze neaşteptate, limba rusă pe care o vorbeşte. Şi pe când chiar cititorul începe să aibă el însuşi îndoieli asupra identităţii, apare acel cuvânt care schimbă cursul acţiunii - cheia către averea ţarului Nicolae.
Pe de altă parte, îl regăsim pe Michael, tipul de jurnalist bun în meseria sa, dar căruia îi place şi viaţa de noapte, cu băutură şi femei, care fuge de destinul său alături de familia sa înstărită.
Două destine opuse, o fată săracă care se visează prinţesă, şi un băiat bogat care fuge de avuţia lui. Se iubesc şi se urăsc în acelaşi timp, şi, deşi încearcă mai tot timpul să fugă unul de celălalt, viaţa îi readuce din nou, iar şi iar, împreună.
Mie mi-a plăcut mult cartea, ca de altfel toate cărţile lui Colin Falconer, şi îi dau o notă de 4,9, pentru că deşi este o capodoperă nu atinge nivelul din Furie sau Harem.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Crimă și pedeapsă - F. M. Dostoievski
Editura RAO International Publishing Company, 1995
|
|
|
În Crimă și pedeapsă ne regăsim în fața unei drame mistice, în care tremurăm pentru sufletul personajului principal, Raskolnikov, un tânăr venit la Petersburg pentru a studia la Universitate, pe la 1800 și ceva.
Aici el intră în contact cu idei avangardiste pentru Rusia acelor timpuri, iar una anume pune stăpânire pe el într-atât încât îi întunecă mințile: ideea că oamenii sunt de două feluri, genii și idioții, sau oameni de rând care nu au puterea de a se ridica deasupra celorlalți. El realizează că se află printre cei de jos, că viața lui va fi veșnic una mizerabilă dacă urmează tiparele societății în care trăiește. Degeaba va termina facultatea, că până va ajunge și el la o oarecare stare, mama lui se va fi stins demult, iar sora lui se va fi căsătorit cu un om care va profita de sărăcia ei pentru a o face sclavă.
Pentru toate aceste lucruri îl doare sufletul și depresia pune stăpânire pe el, iar odată cu aceasta și gândurile negre. Treptat își dă seama că toți oamenii mari din istorie (vezi Napoleon), au trebuit să calce peste oamenii de rând, să ucidă pentru a ajunge pe culmile istoriei și pentru a fi apreciați mai apoi pentru geniul lor. Prin urmare o crimă care să-l ajute să salte înainte nu ar fi nimic rău. În mintea lui, rațiunea și judecata, după cum spune Dostoievski, ia locul vieții.
Pradă îi cade o bătrână cămătăreasă, pe care o ucide cu toporul și sora acesteia care îl surprinde asupra faptei. Dar mintea lui Raskolnikov este deja prea bolnavă pentru a-și duce planul până la capăt și se alege doar cu câteva obiecte de o mai mică valoare. Norocul însă îl ferește de martori, iar poliția nu are nici un indiciu despre el. Urmează un joc de a șoarecele și pisica între Raskolnikov și Zametov, omul legii, care îl bănuiește, dar nu-l poate dovedi.
Pe de altă parte credința că este un om ales îl face să-și dăruiască și ultimii bănuți unor năpăstuiți ai sorții, să ia apărarea acestora și să-și bată joc de regulile societății petersburgheze și de parveniții acesteia.
Un roman tragic, dar plin de viață, care te poartă în atmosfera orașelor rusești de la 1800, o lectură plăcută, dar care trezește în cititor o mulțime de întrebări, pe un fond de suspans continuu, căruia îi acord nota 4,9.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
