CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Dragostra nu moare - Maitreyi Devi
Editura Amaltea, 1999
     ÃŽn anul 1928 Mircea Eliade primeÈ™te o bursă de studii în India din partea Maharajahului de Kassimbazar, un "miliardar hotărât să-È™i risipească averea" prin "pomana dirijată È™i crearea unui birou de împărÈ›it ajutoare pentru oamenii de È™tiință". Despre călătoria până în India È™i primele lui impresii despre acestă È›ară puteÈ›i citi mai multe în volumul Biblioteca Maharajahului apărut la Editura Garamond.
     Spre sfârÈ™itul anului 1929, după ce suferă de malarie È™i este internat într-un spital local, Mircea Eliade se mută în casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, decan al Universității din Calcutta. Aici o întâlneÈ™te pe Maitreyi, fiica filosofului pe care o priveÈ™te la început ca pe o curiozitate orientală, dar cu timpul între cei doi se naÈ™te o dragoste profundă. Din păcate, conflictele culturale duc la despărÈ›irea forÈ›ată a celor doi, la 30 septembrie 1930.
     ÃŽn anul 1934, Eliade publică cartea cu titlul
Maitreyi, în care relatează povestea de dragoste trăită, puțin stilizată și cu un final modificat pentru a crește intensitatea trăirilor și valoarea literară.
     DeÈ™i, în decursul anilor aude zvonuri că s-ar fi scris o carte cu È™i despre ea, abia în 1972 Maitreyi Devi află până unde a mers Mircea Eliade cu detaliile (sau cu imaginaÈ›ia) È™i se hotărăște să dea o replică scriind propria sa versiune a întâmplărilor în
Dragostea nu moare, Na Hanyate în Bengali.
     Vă recomand să citiÈ›i toate cele trei cărÈ›i în ordinea apariÈ›iei lor, pentru a descoperi pas cu pas, povestea de dragoste È™i urmările ei, pentru că în Dragostea nu moare, anul 1930 nu ocupă decât prima parte. Următoarele trei părÈ›i prezintă continuarea, amprenta pe care dragostea lui Mircea Eliade a lăsat-o asupra lui Maitreyi. O să rămâneÈ›i surprinÈ™i mai întâi de diferenÈ›ele de abordare dintre cele două cărÈ›i. AceeaÈ™i poveste, aceleaÈ™i întâmplări, dar văzute din unghiuri total diferite. Iar sfârÈ™itul... e total neaÈ™teptat. (AtenÈ›ie, È™i Maitreyi l-a modificat, dar reflectă realitatea, fiind scris cu ajutorul simbolurilor, ne spune ea mai târziu într-un interviu.)
     Adevărul despre povestea de dragoste dintre cei doi mari scriitori... se află probabil prins undeva la mijloc È™i poate fi citit printre rânduri.
     Mi-au plăcut mult toate cele trei cărÈ›i È™i le-am citit cu sufletul la gură. Un singur lucru m-a supărat la
Dragostea nu moare: faptul că nu toți termenii bengalezi sunt traduși în glosarul de la sfârșitul cărții, motiv pentru care îi acord doar nota 4,5.
Crystian   
 
 
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de naÈ™terea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut È™i a soÈ›iei acestuia Kipa. AceÈ™tia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coÈ™ abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate È™ansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieÈ›ii lui, chiar dacă acÈ›iunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa VieÈ›ii din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanaÈ›ie, o mică operaÈ›ie pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos È™i îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceaÈ™i soarta îl împinge È™i în braÈ›ele unei profitoare care-l lasă fără avere È™i fără părinÈ›i È™i îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaÅŸtem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta È™i alte câteva locuri È™i neamuri pierdute în negura timpului. Este È™i momentul ca autorul să ne dezvăluie deÈ™ertăciunea zeilor È™i înÈ™elătoriile preoÈ›ilor, dar È™i nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar È™i într-un taur mort.
     ÃŽntoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului È™i a vieÈ›ii. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber È™i stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. ÃŽn plus nu are nici o motivaÈ›ie să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     È˜i cel mai comic discurs: între un bărbat È™i o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     VreÈ›i să mai auziÈ›i È™i altele asemenea? CitiÈ›i cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile È™i acÈ›iunile lor își merită toÈ›i banii.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker