|
|
 |  |  |
 |
Åžtafeta - Rodica Ojog-BraÅŸoveanu
Editura Albatros, 1981
|
|
 |
Un roman poliţist atipic: pe tot parcursul romanului echipa de "milițieni" asistă practic neputincioasă la desfășurarea evenimentelor, deși răscolesc Bucureștiul, în căutarea unei bombe.
Totul începe când Andrei Gogan, privilegiat al soartei pe post de gestionar la magazinul de obiecte de artă, Artex, se hotărăște să-și arunce în aer magazinul în noaptea de revelion. Dacă nu v-ați prins încă, acțiunea se întâmpla pe vremea comuniștilor, când toate erau ale poporului, deci și magazinul. Prin urmare mare pagubă nu era, atâta tot că prin acestă metodă inedită scăpa de un control de la procuratură care ar fi descoperit mari lipsuri din gestiune.
Apare în scenă o altă privilegiată a soartei, reprezentată a burgheziei decăzute, Corina, o întreținută cu fițe, amanta lui Andrei Gogan, cea care i-a dat o mână de ajutor la furtul din avutul național. Pusă în fața inevitabilului sfârșit al traiului îndestulat, ea se lasă convinsă să plaseze bomba, ascunsă într-un casetofon, în magazinul Artex.
Cum însă, pe vremea aceea un casetofon era un lucru de mare valoare, mai ales într-o noapte de revelion, supraveghetorul Ionel Florea ia cu el casetofonul, "uitat" în magazin de numita Corina.
Din păcate, Corina vede cum Ionel Florea se urcă într-un taxi cu casetofonul "prelucrat", și de aici începe nebunia: Corina se sperie la gândul că poate deveni părtașă la o crimă și intră într-o criză de nervi; Andrei Gogan încearcă să o omoare pentru a scăpa de ea; intervine miliția care o salvează pe Corina și de la care află întreaga târășenie.
Cazul ajunge în regim de urgență la colonelul Dăneț, care nu încetează nici o secundă să se mai mire de năravurile tinerilor din ziua de astăzi, expuse în special în noaptea de trecere dintre ani. Acesta își adună de urgență colectivul și pleacă în urmărirea celor două fire: a bombei din casetofon și a lui Andrei Gogan.
Și dau repede de Ionel Florea, dar... acesta uitase casetofonul pe drum, în taxi. Și cum pe vremea aceea stațiile în taxiuri erau și ele lucruri rare... Găsesc apoi taxiul, dar nu și casetofonul care ajunsese în posesia unor pensionari... a fiului acestora... și ștafeta continuă tot așa, sub ochii neputincioși ai milițienilor, până la sfârșitul cărții. Adică până dimineața devreme, când se ajunge într-un autocar plin cu copii. Iar ceasul bombei ticăie...
Îi acord nota 4,3 pentru că mi-a adus aminte de anii copilăriei comuniste și pentru suspans. Dar parcă prin prea multe mâini a trecut casetofonul acela fără să-l pornească nimeni. Mai dă-o încolo de treabă, doar era noaptea de revelion. Ce chef e ăla fără muzică?
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
|
|
 |
Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să știe și românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. Însăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
Pentru cine nu o cunoaște (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple rețete pentru mâncare și până la amenajarea grădinii. În culmea gloriei a făcut și câteva luni de închisoare pentru o speculație pe piața financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
Ideea scrierii acestei cărți i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deținute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărții de față și întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informațiilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanța echipei și motivarea oamenilor, ieșirea din necazuri cu fața curată, asumarea riscurilor și crearea de lucruri care să le facă viața mai frumoasă oamenilor.
Toate aceste lucruri se regăsesc în cărțile de management, dar parcă spuse pe înțelesul cititorului par mult mai simple și mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aș spune să citească cu atenție părțile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate și pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aș spune că această carte este o adevărată lecție de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niște lucruri de bun simț la urma urmelor. Cel puțin la cuvinte și la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
Îi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaționali, și doar această notă, pentru că am fost poate puțin deranjat de prea multa laudă de sine.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|