CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Crimă și pedeapsă - F. M. Dostoievski
Editura RAO International Publishing Company, 1995
     ÃŽn Crimă È™i pedeapsă ne regăsim în faÈ›a unei drame mistice, în care tremurăm pentru sufletul personajului principal, Raskolnikov, un tânăr venit la Petersburg pentru a studia la Universitate, pe la 1800 È™i ceva.
     Aici el intră în contact cu idei avangardiste pentru Rusia acelor timpuri, iar una anume pune stăpânire pe el într-atât încât îi întunecă minÈ›ile: ideea că oamenii sunt de două feluri, genii È™i idioÈ›ii, sau oameni de rând care nu au puterea de a se ridica deasupra celorlalÈ›i. El realizează că se află printre cei de jos, că viaÈ›a lui va fi veÈ™nic una mizerabilă dacă urmează tiparele societății în care trăieÈ™te. Degeaba va termina facultatea, că până va ajunge È™i el la o oarecare stare, mama lui se va fi stins demult, iar sora lui se va fi căsătorit cu un om care va profita de sărăcia ei pentru a o face sclavă.
     Pentru toate aceste lucruri îl doare sufletul È™i depresia pune stăpânire pe el, iar odată cu aceasta È™i gândurile negre. Treptat își dă seama că toÈ›i oamenii mari din istorie (vezi Napoleon), au trebuit să calce peste oamenii de rând, să ucidă pentru a ajunge pe culmile istoriei È™i pentru a fi apreciaÈ›i mai apoi pentru geniul lor. Prin urmare o crimă care să-l ajute să salte înainte nu ar fi nimic rău. ÃŽn mintea lui, raÈ›iunea È™i judecata, după cum spune Dostoievski, ia locul vieÈ›ii.
     Pradă îi cade o bătrână cămătăreasă, pe care o ucide cu toporul È™i sora acesteia care îl surprinde asupra faptei. Dar mintea lui Raskolnikov este deja prea bolnavă pentru a-È™i duce planul până la capăt È™i se alege doar cu câteva obiecte de o mai mică valoare. Norocul însă îl fereÈ™te de martori, iar poliÈ›ia nu are nici un indiciu despre el. Urmează un joc de a È™oarecele È™i pisica între Raskolnikov È™i Zametov, omul legii, care îl bănuieÈ™te, dar nu-l poate dovedi.
     Pe de altă parte credinÈ›a că este un om ales îl face să-È™i dăruiască È™i ultimii bănuÈ›i unor năpăstuiÈ›i ai sorÈ›ii, să ia apărarea acestora È™i să-È™i bată joc de regulile societății petersburgheze È™i de parveniÈ›ii acesteia.
     Un roman tragic, dar plin de viață, care te poartă în atmosfera oraÈ™elor ruseÈ™ti de la 1800, o lectură plăcută, dar care trezeÈ™te în cititor o mulÈ›ime de întrebări, pe un fond de suspans continuu, căruia îi acord nota 4,9.
Crystian   
 
 
Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
Editura Univers, 2006
     Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puÅ£in aÅŸa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiÅ£i la el? Apoi lucrurile mărunte ÅŸi nesemnificative încep să se lege între ele ÅŸi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeÅŸti în faÅ£a celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
     Cam acelaÅŸi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
     Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la ÅŸcoală, primeÅŸte prin poÅŸtă scrisori de la un necunoscut. Fără ÅŸtampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conÅ£in lecÅ£ii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoÅŸti pe Democrit, Platon, Aristotel ÅŸ.a.m.d.
     AÅ£i citi aÅŸa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ÅŸtie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeÅŸti o pagină ÅŸi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecÅ£ii... Să fim serioÅŸi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că niÅŸte cărÅ£i poÅŸale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
     Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant ÅŸi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar ÅŸi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaÅ£ia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
     Dar a venit ÅŸi răsplata! ÃŽn lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveÅŸti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde ÅŸi nici maiorul.
     V-am făcut curioÅŸi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieÅŸti când te apropii de sfârÅŸitul cărÅ£ii.
     Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ÅŸtiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
     Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aÅŸ fi dat maximul.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker