|
|
 | | |
 |
Romantica - Dragoste la prima vedere
Editura Hiparion, 2002
|
|
|
Nu are autor... cel puţin eu nu l-am găsit. Este o frumoasă povestioară de dragoste în stil Sandra Brown, pe care o citești într-o după amiază de primăvară ca să-ți mai răcorești sufletul după muncă. Mult mai bine decât să te uiți la telenovele. Și este într-un singur episod.
Helen Hartmann, o femeie de bani gata, nu are de lucru și îl trimite pe soțul ei, Rick, să o viziteze pe buna sa prietenă, Katrin, în timpul unui sejur la München. Nu o vizitase de de foarte mult timp și astfel vroia să-și spele păcatele.
Rick o cunoaște pe Katrin într-un moment mai delicat: tocmai părăsește casa cu grădină și se mută într-un apartament mai ieftin, iar băiatul ei Andy se află pe patul de spital. Tristețea îi sporește frumusețea nativă în ochii lui Rick care se îndrăgostește pe nesimțite de ea. Și invers.
Micile atenții și ajutorul dat de Rick pentru a trece peste greutăți, duce încet încet la o relație între cei doi. Întâlnirile alternează cu scurte despărțiri cauzate de Andy care este ferit de noua relație a mamei lui. Pentru a fi mai aproape, Rick închiriază o mică cabană în apropiere, pe malul unui lac. Aici el poate să-și scrie noua carte și să se întâlnească cu Katrin într-un peisaj mai mult decât romantic.
Între timp Helen petrece la propriu într-o stațiune balneară din Pădurea Neagră, fără a ști ce se petrece în München. Dar sejurul se termină și se hotărăște să-i facă o vizită surpriză soțului infidel. Apare și Phil, tatăl lui Andy, fostul iubit al Katrinei, cu gânduri serioase pentru reînnodarea relației.
Apoi începe nebunia, un accident grav de mașină, orbire, operații, încercări disperate, remușcări, un alt adulter, un divorț, o carte nouă și un final fericit într-un peisaj tipic german în care banii și oamenii de rând intră în conflict.
După cum am spus, o poveste romantică pentru un asfințit într-o seara de primăvară pe terasă. Fără dureri de cap, fără stres și fără autor. Dar pentru că îi lipsește și pasiunea îi acord doar nota 3. Tipic german.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Camera 13 - Edgar Wallace
Editura Karo Tour,
|
|
|
Am citit-o pe nerăsuflate! De mult nu am mai citit un roman poliţist cu atâta plăcere. Pe când crezi că ai în faţă întreaga scenă a acţiunii, Edgar Wallace te uimeşte şi schimbă radical lucrurile. Şi o ţine tot aşa până la ultima pagină... Cartea este plină de indicii, dar nu şti de fapt care este scopul final: faci tot timpul noi scenarii. Personajele negative le cunoşti încă de la primele capitole, dar acest lucru îţi ridică şi mai multe semne de întrebare.
Johnny este un puşcăriaş, închis pe nedrept, spune el, pentru că ar fi trucat un cal la curse. A intrat în puşcărie ca urmare a unui complot pus la cale de către tânărul Jeff Legg, pentru a-l despărţi de Mara. Nu pentru că ar fi fost gelos, ci pentru a scăpa de unul dintre cei mai mari dușmani ai tatălui său, Emmanuel Legg. Mai mult, și tatăl Marei era pe lista neagră, alături de Johnny. Toţi de la primul până la ultimul o gaşcă de răufăcători.
Tatăl Marei, Peter Kane este banditul clasic care încearcă să devină un om curat şi să iasă din afaceri. De trecutul său ştiu doar poliţiştii, care însă nu au reuşit să-l prindă cu adevărat niciodată. Şi mai ştiu foştii amici, care acum fie îi sunt duşmani, cum este Emmanuel Legg, fie prieteni.
Jeff Legg, profită de faptul că aproape nimeni nu-i cunoaşte identitatea, şi dându-se drept un maior canadian intră în graţiile dușmanului lui, Peter Kane. Atât de bine își joacă rolul, încât Peter Kane îşi mărită fata după el. Pentru a fi sigur de reuşită, Jeff Legg, îşi trimite adevărata soţie, Lila, să se angajeze ca servitoare la casa lui Peter Kane.
La o zi după ieşirea din închisoare, Johnny, îi face o vizită lui Peter Kane. Nu mare îi mirarea când aude că Mara tocmai s-a căsătorit cu maiorul canadian. Dar şi mai uimit este când îl vede pe maior şi îşi dă seama de adevăratul complot pus la cale împotriva lor, de către Jeff.
Toate acestea ne sunt dezvăluite în primele două capitole... şi o ţine tot aşa încă treizeci. Trebuie să o citiţi, pentru că merită!
Îi ofer nota 4,5 pentru seara minunată petrecută lecturând-o. Nu maxim pentru că Edgar Wallace a insistat prea mult asupra unor indicii care mi-au sugerat în cele din urmă sfârşitul cărţii. (Poate am citit prea multe romane poliţiste :-) )
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
