|
|
 | | |
 |
Cum să faci avere - Donald J. Trump
Editura Curtea Veche Publishing, 2012
|
|
|
Aceasta este prima carte dintr-o serie ce are pe copertă numele și chipul lui Donald Trump și este dedicată tuturor celor care caută un punct de pornire pentru a scăpa de statutul de salariat și a face avere, prin diverse modalități. Deși Donald Trump apare pe copertă, acesta nu a scris decât un capitol, în care-și laudă realizările și ne spune lucruri banale de genul: să facem totul cu pasiune, să fim buni negociatori, să ne asumăm riscuri ș.a.m.d. Autorii sunt de fapt John R. Burley, J.J. Childers, Dr. Gary W. Eldred, Dr. Michael E. Gordon, Richard Parker, Philip A. Springer și Marshall Sylver.
Fiecare dintre aceștia și-a republicat aici fie câte un articol, fie un capitol dintr-o carte proprie, fie un rezumat al altei lucrări. Până la urmă realizezi că această carte este o antologie, destul de reușită în cele din urmă. Meritul ei este că îți arată că prosperitatea poate începe din mai multe direcții și în mai multe domenii (licite bineînțeles).
Prima parte se ocupă de pregătirea psihică a candidatului la prosperitate. Aici se pune accentul pe mentalitatea succesului și pe obiceiurile pe care trebuie să le adopți pentru a reuși să acumulezi avere. Nu te trimite să-ți cumperi televizor sau frigider în rate și să faci cumpărături la Paris, ci să scapi de datorii, să pui bani deoparte pe care apoi să-i înmulțești. Te învață cum să-ți formezi o viziune, să atragi oamenii de valoare de partea ta pentru a face o echipă și cum să devi o persoană organizată și care vede oportunitățile acolo unde alții văd doar probleme și criză.
Cea mai interesantă parte, din punctul meu de vedere este cea destinată antreprenoriatului. Cum faci dacă vrei să deschizi o firmă, dar habar nu ai în ce domeniu? Michal E. Gordon ne descrie cum a ajutat-o pe soția lui să facă această alegere și cum a condus-o pe drumul către succes, construind afacerea pas cu pas. Un capitol din această parte este destinat celor care doresc să achiziționeze o firmă existentă.
Următoarea parte este jalnică... Să vezi măi nene calcule peste calcule cum crește piața imobiliară și cum, chiar dacă iei împrumut de la bancă și nu câștigi nimic din închiriere și întreținere, până la urmă tot bogat vei fi datorită creșterii valorice a imobilelor... Din fericire cartea a apărut la noi după debutul crizei. Varianta în limba engleză a fost tipărită prin 2007 și pregătită mai devreme. Totuși mai găsești și niște sfaturi utile și de bun gust pentru cei temerari în domeniu.
Urmează apoi o parte destinată investițiilor la bursă, unde nu mă bag pentru că nu este domeniul meu, dar poate unii o vor găsi interesantă, iar ultima parte se adresează celor care după ce acumulează ceva capital vor să știe cum să-l păstreze și eventual să-l înmulțească prin instrumente de economisire și investiții sigure.
Fiind mai mulți autori, regăsești în carte tot felul de sfaturi contradictorii, gen investește în imobiliare versus ferește-te de imobiliare (acesta din urmă a avut dreptate), investește la bursă versus nu pierde banii la bursă. Cine are dreptate și cine nu... rămâne să stabilească fiecare după ce citește cartea și după propriul lui domeniu de interes.
Cartea și seria din care face parte se găsește la chioșcurile de ziare împreună cu revista Capital, de-a lungul anului 2012. Eu îi acord nota 4,0 pentru informațiile interesante regăsite în carte și o recomand celor care vor să înceapă de undeva... dar treceți conținutul prin filtrul propriei rațiuni.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Prin foc și sabie - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
1647. Moldova prospera sub domnia lui Vasile Lupu. La fel și Polonia cu care avea strânse relații comerciale. Prin urmare, nu este de mirare să dai de moldoveni la tot pasul prin Polonia.
Apoi a început războiul civil - la polonezi, desigur. Cazacii s-au ridicat împotriva leșilor, sub conducerea lui Bohdan Chmielnicki. La noi se numeau răscoale și erau împotriva boierilor, dar maestrul Sienkiewicz răstoarnă situația și îi prezintă pe zaporojeni ca fiind cei care au pornit un război civil nedrept împotriva șleahtnicilor unindu-se cu tătarii pentru a pârjoli țara de dincolo de Nistru, actuala Ucraina.
De fapt acesta a fost și principala critică adusă romanului: din dorința de a readuce în mintea polonezilor, trecutul glorios al războinicilor, Sienkiewicz a modificat pe ici pe colo faptele istorice și a creat o serie de eroi, cu caracteristici ce întrec oamenii de rând.
Cel mai important dintre aceștia este porucinicul Skrzetuski, personajul principal, care trece prin încercări deosebite de-a lungul întregului roman, pentru apărarea patriei și pentru recuperarea iubitei lui, cneaghina Helena, din mâna sălbaticului Bohun. Din păcate, este și ușor melancolic, căzând grav bolnav ori de câte ori jupânița Helena părea dispărută pentru totdeauna în mâinile răsculaților sau a lui Bohun.
Regăsim și personaje pitorești, precum lunganul Longinus "Rupe-glugă", al cărui scop era să taie trei capete deodată, cu paloșul lui imens, pentru a-și cinsti strămoșii și jupân Zagloba, care prin istețimea lui a salvat-o în mai multe rânduri pe Helena.
Lăsând la o parte interpretarea faptelor istorice, ce m-a frapat în tot acest conflict a fost multitudinea de străini ce luau parte la lupte. În general mercenari plătiți, aceștia erau nemți, lituanieni, tătari, moldoveni de partea polonezilor și iar tătari, rusini și otomani de partea cazacilor. Parcă cel mai mult fugeau de război tocmai polonezii care ar fi trebui să-și apere patria. Organizarea statală a Poloniei, în care fiecare magnat avea propria lui oaste făcea lucrurile mult mai complicate, față de țările române.
Să omori cât mai mulți dușmani era la mare cinste, de prizonieri nici nu putea fi vorba, sate întregi și cetăți erau culcate la pământ de pârjol, cei care scăpau vii erau duși în robie la tătari, spânzurați, violuri, pruncucideri, jafuri, erau niște lucruri atât de obișnuite încât azi te înfiori numai la gândul că așa ceva putea să existe în realitate.
În schimb războiaiele erau ca la carte: se puneau oștile față în față, începea apoi harțul între cei mai viteji din ambele tabere, apoi năvăleau una împotriva celeilalte. Nemții, supraviețuitori ai războiului de 30 de ani, erau cei mai tari și mai organizați, iar, interesant, turcii cei mai slabi. Mi-aduce în minte jocurile pe calculator. Până și preoții și vrăjitoarele aveau rolul lor.
O carte excepțională, care alături de Quo Vadis mi-au scos la iveală un scriitor desăvârșit în persoana lui Henryk Sienkiewicz, motiv pentru care îi acord nota 4,8.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
