|
|
 | | |
 |
Succesul în afaceri - Anastasios D. Karayiannis
Editura Economică, 1995
|
|
|
Teoretic trebuia să o citesc înainte de a deveni întreprinzător. Dar mi-a prins bine și acum. Am avut ocazia să mă conving încă o dată că am ales calea cea dreaptă.
Titlul Succesul în afaceri poate crea confuzie: această carte nu îți dă rețeta succesului, ci te ajută să-ți dai seama dacă ai vreo șansă să atingi succesul în afaceri. Te ajută să iei decizia de a renunța la slujba bine plătită și sigură, pentru a intra în jungla afacerilor. Dar te ajută și să nu iei această decizie: nu toată lumea este la fel. Nu toată lumea e menită să devină întreprinzător.
Printre subiectele tratate de cartea Succesul în afaceri se numără: care sunt motivele pentru care ai dori să devii întreprinzător, care sunt avantajele și defectele tale din acest punct de vedere, cum influenţează mediul spiritul antreprenorial, ce vei face odată ajuns întreprinzător și cum îți vei conduce afacerea pentru a nu ajunge un eșec.
Ce are deosebit această carte, spre deosebire de cele care ne inundă librăriile, este mediul în care are loc dezbaterea: Grecia. Aici am regăsit spațiul mioritic natal. Nu m-am simţit un străin citind despre o lume de vis a afacerilor, descrisă în cărțile americane.
De exemplu, printre motivele pentru care ți-ai dori să devii întreprinzător se numără și "să fiu cineva" și "o fac și alții, de ce nu și eu". Am regăsit familia fericită, dorința de a scăpa de sărăcie, de a duce un trai mai bun, de a avea un anumit statut social. De a avea ce să pui pe masă copiilor. Și am regăsit mai puțin banul, singuratic, sinistru, ca unic obiectiv.
Un alt capitol care mi-a plăcut mult, a fost cel legat de modul în care mediul influenţează spiritul întreprinzător. Unde te-ai născut, cum ți-ai petrecut copilăria, vârsta, cultura, experienţa și nu în ultimul rând rolul statului prin politicile economice aplicate. Din păcate, conform criteriilor din carte, România face parte din țările care nu încurajează spiritul întreprinzător. (Și te miri de ce se miră...)
Pentru că m-am regăsit în această carte, pentru că e accesibilă tuturor, pentru că e apropiată de mediului românesc, îi ofer nota 4,8. Mi-au plăcut mult și chestionarele de la sfârșitul capitolelor care te ajută să rememorezi cele citite și să-ți descoperi imediat propria personalitate. Apreciez faptul că nu-i descurajează pe cei care se dovedesc a nu avea spiritul întreprinzător, ci le arată ce să îndrepte și ce le lipsește.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Insule în derivă - Ernest Hemingway
Editura Vivaldi, 1998
|
|
|
Am început să o citesc cu emoţie. O aveam demult în bibliotecă, dar parcă mi-era teamă de marele Hemingway. Mi-era teamă de acea dezamăgire trăită după prea mult marketing: supraevaluare sau pur şi simplu acea senzaţie de "sunt prea mic pentru a înţelege ce scrie aici".
Nimic din toate acestea: am avut o lectură mai mult decât plăcută. Mai rar mi-a fost dat să întâlnesc un povestitor atât de desăvârșit. Cu greu poți să-ți imaginezi, cum fapte aparent banale, pot deveni aventuri nemaipomenite prin pana maestrului.
Parcă pentru a ilustra acest fapt, apare un episod în care personajul principal, Thomas Hudson, pe post de pictor, câștigă bani frumoşi tocmai din transpunerea pe pânză a unor lucruri obişnuite din viaţa pescarilor și a mării.
Romanul este împărţit în trei părți: Bimini, Cuba și Pe mare. La prima vedere fără legătură între ele: chiar și Thomas Hudson personajul principal pare un alt om în fiecare dintre ele. În prima parte avem de a face cu un pictor, tată responsabil care trăiește pe pitoreasca insulă Bimini, pe malul mării, într-un sat tipic de pescari. Nu pescarii de pe la noi, ci aceea din america centrală.
Punctul central al satului, este barul, în care se întâlnesc personajele principale, pescarii și turiștii porniți în croaziere. Aici se pune la cale mersul lumii și se hotărăsc destine.
Acțiunea se concentrează pe vacanța celor trei băieți a lui Thomas Hudson. Calmul insulei și programul bine pus la punct a lui Thomas, sunt tulburate de tinerețe, copilărie și aventuri pe plajă și pe mare. Aici l-am regăsit pe Hemingway, pescarul, într-un episod în care unul dintre băieți încearcă să prindă un pește sabie... o zi întreagă.
A doua parte, ne aduce în prim plan un Thomas Hudson bețiv. Totul se concentrează în jurul băuturilor, barurilor, amintirilor despre vremurile bune de altădată și a prostituatelor alungate din Cuba.
În ultima parte, ne întîlnim cu căpitanul de vas, pornit în urmărirea unui grup de soldați nemți eșuați de pe un submarin, care au făcut greșeala să masacreze un sat de pescari de pe o insulă din caraibe. O urmărire ca-n filme, dar nu pe autostradă ci pe mare, printre insule, stuf, păsări și soare. Am regăsit încă o dată geniul lui Hemingway, și am trăit cu el bucuria de a fi acolo, pe mare, în Caraibe, prin curentul golfului.
Din păcate, cartea nu a fost terminată, în sensul că nu a fost finisată. A fost publicată după moartea lui Hemingway. Există, în special în prima parte niște rupturi în firul epic. Apar și dispar personaje brusc, de nicăieri. Acesta este motivul pentru care îi acord doar nota 4,5, deși cartea este genială.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
