CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
     Dacă aÈ›i îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veÈ›i fi fermecaÈ›i È™i de către Gai-Jin, care, deÈ™i este un roman de sine stătător, are o mulÈ›ime de trimiteri în trecut la Anjin-san È™i la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
     Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalaÈ›i pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârÈ™ire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe aceÈ™ti străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferenÈ›ele dintre cele două culturi duc la conflicte È™i situaÈ›ii dintre cele mai neaÈ™teptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonaÈ›i, curaÈ›i, obedienÈ›i dar mincinoÈ™i È™i "înapoiaÈ›i", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcaÈ›i caraghios, dezorganizaÈ›i dar mult prea cinstiÈ›i È™i avansaÈ›i din punct de vedere tehnologic.
     De aici au rezultat cele două planuri ale acÈ›iunii care se influenÈ›ează reciproc. ÃŽn tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan È™i al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere È™i vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. ÃŽn celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulÈ›i seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului È™i a administraÈ›iei acestuia. Cu toÈ›ii se folosesc direct sau indirect de o miÈ™care de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriÈ™i. Scopul declarat al acestei miÈ™cări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia È™i să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
     Unul dintre capii miÈ™cării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-È™i schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaÈ™ ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceÈ™tia de confraÈ›ii lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puÈ›in, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relaÈ›iile comerciale cu aceÈ™tia.
     Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca È™i
Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
     Cartea este bine scrisă, cu o mulÈ›ime de fire de acÈ›iune. Te ajută să înÈ›elegi cultura japoneză È™i să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte È™i a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puÈ›in romanÈ›ate. DeÈ™i serviciul de corectură al editurii È™i-a făcut doar parÈ›ial datoria eu îi acord nota 4,5 È™i vă invit să o citiÈ›i.
Crystian   
 
 
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker