|
|
 | | |
 |
Succesul în afaceri - Anastasios D. Karayiannis
Editura Economică, 1995
|
|
|
Teoretic trebuia să o citesc înainte de a deveni întreprinzător. Dar mi-a prins bine și acum. Am avut ocazia să mă conving încă o dată că am ales calea cea dreaptă.
Titlul Succesul în afaceri poate crea confuzie: această carte nu îți dă rețeta succesului, ci te ajută să-ți dai seama dacă ai vreo șansă să atingi succesul în afaceri. Te ajută să iei decizia de a renunța la slujba bine plătită și sigură, pentru a intra în jungla afacerilor. Dar te ajută și să nu iei această decizie: nu toată lumea este la fel. Nu toată lumea e menită să devină întreprinzător.
Printre subiectele tratate de cartea Succesul în afaceri se numără: care sunt motivele pentru care ai dori să devii întreprinzător, care sunt avantajele și defectele tale din acest punct de vedere, cum influenţează mediul spiritul antreprenorial, ce vei face odată ajuns întreprinzător și cum îți vei conduce afacerea pentru a nu ajunge un eșec.
Ce are deosebit această carte, spre deosebire de cele care ne inundă librăriile, este mediul în care are loc dezbaterea: Grecia. Aici am regăsit spațiul mioritic natal. Nu m-am simţit un străin citind despre o lume de vis a afacerilor, descrisă în cărțile americane.
De exemplu, printre motivele pentru care ți-ai dori să devii întreprinzător se numără și "să fiu cineva" și "o fac și alții, de ce nu și eu". Am regăsit familia fericită, dorința de a scăpa de sărăcie, de a duce un trai mai bun, de a avea un anumit statut social. De a avea ce să pui pe masă copiilor. Și am regăsit mai puțin banul, singuratic, sinistru, ca unic obiectiv.
Un alt capitol care mi-a plăcut mult, a fost cel legat de modul în care mediul influenţează spiritul întreprinzător. Unde te-ai născut, cum ți-ai petrecut copilăria, vârsta, cultura, experienţa și nu în ultimul rând rolul statului prin politicile economice aplicate. Din păcate, conform criteriilor din carte, România face parte din țările care nu încurajează spiritul întreprinzător. (Și te miri de ce se miră...)
Pentru că m-am regăsit în această carte, pentru că e accesibilă tuturor, pentru că e apropiată de mediului românesc, îi ofer nota 4,8. Mi-au plăcut mult și chestionarele de la sfârșitul capitolelor care te ajută să rememorezi cele citite și să-ți descoperi imediat propria personalitate. Apreciez faptul că nu-i descurajează pe cei care se dovedesc a nu avea spiritul întreprinzător, ci le arată ce să îndrepte și ce le lipsește.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Pan Wołodyjowsky - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
