CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
 
 
Insule în derivă - Ernest Hemingway
Editura Vivaldi, 1998
     Am început să o citesc cu emoÅ£ie. O aveam demult în bibliotecă, dar parcă mi-era teamă de marele Hemingway. Mi-era teamă de acea dezamăgire trăită după prea mult marketing: supraevaluare sau pur ÅŸi simplu acea senzaÅ£ie de "sunt prea mic pentru a înÅ£elege ce scrie aici".
     Nimic din toate acestea: am avut o lectură mai mult decât plăcută. Mai rar mi-a fost dat să întâlnesc un povestitor atât de desăvârÈ™it. Cu greu poÈ›i să-È›i imaginezi, cum fapte aparent banale, pot deveni aventuri nemaipomenite prin pana maestrului. Parcă pentru a ilustra acest fapt, apare un episod în care personajul principal, Thomas Hudson, pe post de pictor, câștigă bani frumoÅŸi tocmai din transpunerea pe pânză a unor lucruri obiÅŸnuite din viaÅ£a pescarilor È™i a mării.
     Romanul este împărÅ£it în trei părÈ›i: Bimini, Cuba È™i Pe mare. La prima vedere fără legătură între ele: chiar È™i Thomas Hudson personajul principal pare un alt om în fiecare dintre ele. ÃŽn prima parte avem de a face cu un pictor, tată responsabil care trăieÈ™te pe pitoreasca insulă Bimini, pe malul mării, într-un sat tipic de pescari. Nu pescarii de pe la noi, ci aceea din america centrală.
     Punctul central al satului, este barul, în care se întâlnesc personajele principale, pescarii È™i turiÈ™tii porniÈ›i în croaziere. Aici se pune la cale mersul lumii È™i se hotărăsc destine.
     AcÈ›iunea se concentrează pe vacanÈ›a celor trei băieÈ›i a lui Thomas Hudson. Calmul insulei È™i programul bine pus la punct a lui Thomas, sunt tulburate de tinereÈ›e, copilărie È™i aventuri pe plajă È™i pe mare. Aici l-am regăsit pe Hemingway, pescarul, într-un episod în care unul dintre băieÈ›i încearcă să prindă un peÈ™te sabie... o zi întreagă.
     A doua parte, ne aduce în prim plan un Thomas Hudson beÈ›iv. Totul se concentrează în jurul băuturilor, barurilor, amintirilor despre vremurile bune de altădată È™i a prostituatelor alungate din Cuba.
     ÃŽn ultima parte, ne întîlnim cu căpitanul de vas, pornit în urmărirea unui grup de soldaÈ›i nemÈ›i eÈ™uaÈ›i de pe un submarin, care au făcut greÈ™eala să masacreze un sat de pescari de pe o insulă din caraibe. O urmărire ca-n filme, dar nu pe autostradă ci pe mare, printre insule, stuf, păsări È™i soare. Am regăsit încă o dată geniul lui Hemingway, È™i am trăit cu el bucuria de a fi acolo, pe mare, în Caraibe, prin curentul golfului.
     Din păcate, cartea nu a fost terminată, în sensul că nu a fost finisată. A fost publicată după moartea lui Hemingway. Există, în special în prima parte niÈ™te rupturi în firul epic. Apar È™i dispar personaje brusc, de nicăieri. Acesta este motivul pentru care îi acord doar nota 4,5, deÈ™i cartea este genială.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker