CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Aventurile echipajului Dox - Ochii diavolului - Peter Gontran
Editura Marist, 2004
     Pe insula Saint Kitts sau Saint Christopher din Marea Caraibelor se întâmplă lucruri stranii. Cu exact doi ani în urmă, maÈ™ina guvernatorului insulei, Sir Hubert, loveÈ™te o fetiță băștinașă, în timpul unui tur al insulei. Accidentul adună repede băștinaÈ™ii din sat, printre care se află È™i mama victimei. Văzându-È™i fiica moartă, aceasta începe să-i blesteme pe È™ofer È™i pe Sir Hubert. Spre ghinionul lor era o vrăjitoare, practicantă de voodoo.
     Guvernatorul, om cinstit È™i modest, nu profită de suveranitatea lui È™i lasă poliÈ›ia să-È™i facă datoria, astfel È™oferul este condamnat la È™ase luni de închisoare, iar el obligat să-i plătească despăgubiri familiei victimei.
     ÃŽnsă se pare că blestemul îi ajunge din urmă È™i nu È›ine seama de îndreptările făcute de justiÈ›ia umană: È™oferul se spânzură aparent, exact la un an după accident. Nu a existat nici un semn înainte că ar fi vrut să o facă... Mai mult, au început să se întâmple tot felul de accidente stranii, stânci care cad din senin, accidente de maÈ™ină fără sens, pachete cu organe de animale. Toate împotriva lui Sir Hubert.
     Acum însă, întâmplarea face să apară în portul insulei iahtul echipajului Dox, See Adler. Sir Hubert profită È™i îi invită pe Marian Farrow È™i pe Robert Bertram la un bal orgaizat la reÈ™edinÈ›a guvernatorului, ocazie cu care le expune întâmplările stranii prin care trece.
     Cum, nu È™tiÈ›i cine sunt domnii Farrow È™i Bertram? Nu È™titi cine este echipajul Dox? Adevărul este că nici eu nu am auzit până acum despre el, deÈ™i Doxurile (cum le spune la cărticelele din serie) par să existe demult pe plaiurile mioritice, încă din perioada interbelică. DeÈ™i nu vor să recunoască, cei doi sunt niÈ™te detectivi care își desfășoară activitatea prin locuri exotice, cum ar fi È™i insula noastră. Ei mai sunt însoÈ›iÈ›i de un negru congolez, Pongo sau "UriaÈ™ul" È™i de ghepardul Maha, care îi ajută să iasă din situaÈ›iile dificile.
     Din păcate, sosirea echipajului la balul organizat la reÈ™edință nu pare să-l ajute prea mult pe guvernator - Sir Hubert este găsit spânzurat în propriul birou cu uÈ™a închisă pe dinăuntru. ÃŽn confuzia creată, dispare È™i Sheila, fiica guvernatorului.
     Vor reuÈ™i cei din echipajul Dox să rezolve această nouă enigmă apărută în cale?
     Vrăjitorie, organizaÈ›ii secrete, crime È™i dispariÈ›ii misterioase, un peisaj exotic dintr-o insulă din Caraibe È™i atmosfera începutului se secol, fac din acest miniroman poliÈ›ist o lectură mai mult decât agreabilă. Pentru toate acestea îi acord nota 3,5. Să sperăm că editura Marist nu va întrerupe seria!
Crystian   
 
 
Culoarul morții - Stephen King
Editura Aquila `93,
     Culoarul morÈ›ii era locul prin care treceau condamnaÈ›ii la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriaÈ™ul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acÈ›iunii din romanul cu acelaÈ™i nume de Stephen King.
     ÃŽmi plac mult cărÈ›ile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărÈ›ii, că acesta le scrie la comandă, programat, È™i că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morÈ›ii este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă È™i uite romanul, È™ase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărÈ›i din New York Times.
     M-am pus pe citit È™i am hotărât să tot scriu puÈ›in câte puÈ›in pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului È™ef de la Sectorul E, locul unde erau încarceraÈ›i condamnaÈ›ii la moarte înainte de a fi duÈ™i pe Culoarul MorÈ›ii. Acesta joacă È™i rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoÈ™tință cu John Coffey È™i cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard È™i nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut È™i nici măcar cine este È™i de unde vine). Mai facem cunoÈ™tință cu alÈ›i condamnaÈ›i la moarte È™i cu un È™oricel năstruÈ™nic, care le dă de lucru gardienilor prin apariÈ›iile sale neaÈ™teptate.
     Ceva miroase în aer È™i în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuÈ› zic eu), când Paul, gardianul È™ef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuÈ›ie. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     ÃŽn comparaÈ›ie cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simÈ›it comercialul, din păcate (poate È™i pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenÈ›ie conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (È™i pilos) Percy Wetmore È™i Mister Jigles, È™oricelul năstruÈ™nic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deÈ›inut, Billy Wharton.
     Este interesantă faÈ›a umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaÈ›ilor la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparenÈ›elor stau criminali periculoÈ™i.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârÈ™it nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuÈ›iei lui Delacroix.

     ÃŽn fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjeÈ™te pe Delacroix. AÈ›i văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acÈ›ioneze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu È™i-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soÈ›ia acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-È™i arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă È™i nu omoară, ci È™i prin dovezile pe care Paul Edgemore le găseÈ™te în favoarea lui.

     ÃŽn ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înÈ›elegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiÈ›i aceste lucruri când veÈ›i citi cartea.
     Din păcate, din toate cărÈ›ile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârÈ™it liniÈ™tit. Nu l-am citit cu sufletul la gură È™i acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker