CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
     Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să È™tie È™i românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. ÃŽnsăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
     Pentru cine nu o cunoaÈ™te (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple reÈ›ete pentru mâncare È™i până la amenajarea grădinii. ÃŽn culmea gloriei a făcut È™i câteva luni de închisoare pentru o speculaÈ›ie pe piaÈ›a financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
     Ideea scrierii acestei cărÈ›i i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deÈ›inute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărÈ›ii de față È™i întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
     Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informaÈ›iilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanÈ›a echipei È™i motivarea oamenilor, ieÈ™irea din necazuri cu faÈ›a curată, asumarea riscurilor È™i crearea de lucruri care să le facă viaÈ›a mai frumoasă oamenilor.
     Toate aceste lucruri se regăsesc în cărÈ›ile de management, dar parcă spuse pe înÈ›elesul cititorului par mult mai simple È™i mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aÈ™ spune să citească cu atenÈ›ie părÈ›ile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate È™i pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aÈ™ spune că această carte este o adevărată lecÈ›ie de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niÈ™te lucruri de bun simÈ› la urma urmelor. Cel puÈ›in la cuvinte È™i la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
     ÃŽi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaÈ›ionali, È™i doar această notă, pentru că am fost poate puÈ›in deranjat de prea multa laudă de sine.
Crystian   
 
 
Trilogia New York-ului - Paul Auster
Editura Univers - Colecţia Cotidianul, 2007
     La început m-am aÅŸteptat să fie ceva în genul Misterele Parisului sau Misterele Romei, chiar dacă în variantă contemporană. După ce am am început să citesc primele pagini am crezut că sunt trei romane poliÅ£iste... dar m-am înÅŸelat încă o dată. Atât de tare încât m-am dus pe net să văd dacă sigur nu mă înÅŸel!
     Toate cele trei povestiri, OraÅŸul de sticlă, Fantome ÅŸi Camera încuiată încep precum niÅŸte romane poliÅ£iste clasice: apare în scenă detectivul care este chemat să rezolve un caz clasic, asigurarea protecÅ£iei, o urmărire clasică, o dispariÅ£ie. ÃŽnsă rezolvarea cazurilor nu prezintă nici un interes, sau dimpotrivă. Depinde din ce punct de vedere priveÅŸti lucrurile.
     AcÅ£iunea se concentrează asupra detectivilor, care preocupaÅ£i de cazuri ajung să confunde propria viaţă cu viaÅ£a cazului, ajungând la căderi nervoase, cu percepÅ£ii greÅŸite ale realităţii. Citindu-le începi să-i înÅ£elegi pe cei ce suferă de sindromul biropat... oare prezint ÅŸi eu simptomele? Dacă nu, sigur sunt pe drumul cel bun.
     Autorului îi place să se joace cu cuvintele, folosind elemente comune între cele trei povestiri: caietul roÅŸu, folosit de detectivi pentru a-ÅŸi face notiÅ£ele, aluzii la celelalte cazuri din romanele paralele ÅŸi chiar propriul nume. ÃŽn ultimul roman, se face referire la detectivul din primul roman, mai bine zis la o imagine a lui, care oferă o posibilă explicaÅ£ie a dispariÅ£iei lui.
     Apropo, în două dintre cele trei romane, detectivii sunt scriitori. Primul este chemat din întâmplare în locul unui detectiv real (numit Paul Auster). ÃŽn cel de-al doilea, detectivul are înclinaÅ£ii scriitoriceÅŸti. Un adevărat festin literar!
     Pentru schimbările spectaculoase de situaÅ£ii ÅŸi pentru că m-a pus pe gânduri îi ofer nota 4,5.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker