|
|
 | | |
 |
Camera 13 - Edgar Wallace
Editura Karo Tour,
|
|
|
Am citit-o pe nerăsuflate! De mult nu am mai citit un roman poliţist cu atâta plăcere. Pe când crezi că ai în faţă întreaga scenă a acţiunii, Edgar Wallace te uimeşte şi schimbă radical lucrurile. Şi o ţine tot aşa până la ultima pagină... Cartea este plină de indicii, dar nu şti de fapt care este scopul final: faci tot timpul noi scenarii. Personajele negative le cunoşti încă de la primele capitole, dar acest lucru îţi ridică şi mai multe semne de întrebare.
Johnny este un puşcăriaş, închis pe nedrept, spune el, pentru că ar fi trucat un cal la curse. A intrat în puşcărie ca urmare a unui complot pus la cale de către tânărul Jeff Legg, pentru a-l despărţi de Mara. Nu pentru că ar fi fost gelos, ci pentru a scăpa de unul dintre cei mai mari dușmani ai tatălui său, Emmanuel Legg. Mai mult, și tatăl Marei era pe lista neagră, alături de Johnny. Toţi de la primul până la ultimul o gaşcă de răufăcători.
Tatăl Marei, Peter Kane este banditul clasic care încearcă să devină un om curat şi să iasă din afaceri. De trecutul său ştiu doar poliţiştii, care însă nu au reuşit să-l prindă cu adevărat niciodată. Şi mai ştiu foştii amici, care acum fie îi sunt duşmani, cum este Emmanuel Legg, fie prieteni.
Jeff Legg, profită de faptul că aproape nimeni nu-i cunoaşte identitatea, şi dându-se drept un maior canadian intră în graţiile dușmanului lui, Peter Kane. Atât de bine își joacă rolul, încât Peter Kane îşi mărită fata după el. Pentru a fi sigur de reuşită, Jeff Legg, îşi trimite adevărata soţie, Lila, să se angajeze ca servitoare la casa lui Peter Kane.
La o zi după ieşirea din închisoare, Johnny, îi face o vizită lui Peter Kane. Nu mare îi mirarea când aude că Mara tocmai s-a căsătorit cu maiorul canadian. Dar şi mai uimit este când îl vede pe maior şi îşi dă seama de adevăratul complot pus la cale împotriva lor, de către Jeff.
Toate acestea ne sunt dezvăluite în primele două capitole... şi o ţine tot aşa încă treizeci. Trebuie să o citiţi, pentru că merită!
Îi ofer nota 4,5 pentru seara minunată petrecută lecturând-o. Nu maxim pentru că Edgar Wallace a insistat prea mult asupra unor indicii care mi-au sugerat în cele din urmă sfârşitul cărţii. (Poate am citit prea multe romane poliţiste :-) )
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Justițiarul - Vânătoare sângeroasă în Philadelphia - Don Pendleton
Editura Tinerama, 2002
|
|
|
Droguri, crime, arme, mafioți și bani. Mulți, mulți bani. Păcat că apare Justițiarul să tulbure apele.
Citind această carte, aveam sentimentul că mă uit la un film de pe ProTV difuzat noaptea târziu: într-o lume condusă de mafie apare un tip rău de tot, care nervos pe toată lumea ucide în stânga și în dreapta pentru... nici nu mai contează pentru ce, atâta timp cât numărul gloanțelor, al grenadelor și rachetelor întrece numărul de secunde al filmului.
Mack Bolan, sau mai scurt Justițiarul, este rugat de către prietenul său Harold Brognola, numărul unu din Justice Departament, să urmărească un avocat celebru, Abie Morgan. Astfel află că avocatul se întâlnește cu un mafiot, la ceas de noapte, pentru a pune la cale niscai afaceri dubioase cu mulți bani.
Cum altfel, Justițiarul le strică întâlnirea celor 2, omorând vreo duzină de bodygarzi și pune mâna pe avocatul murdar, pe care-l predă pe mâna CIA-ului. CIA, și nu FBI, pentru că afacerile avocatului se pierdeau prin Israel și Orientul Mijlociu, depășind ganițele SUA.
Mergând pe firul dovezilor, Justițiarul, află că are de a face cu o rețea foarte bine pusă la punct, formată din mafioți, avocați, judecători și până sus la unul din oamenii președintelui, ce obținea banii din droguri și alte afaceri murdare, și îi trasferau apoi în Orientul Mijlociu pentru a finanța o afacere mult mai mare legată de traficul de arme.
Cu astfel de oameni e clar că nu poți acționa pe căi legale, așa că Justițiarul ia Philadephia de la un capăt la altul și se apucă să facă curățenie, într-o noapte. Armele, grenadele, rachetele, toate intră în acțiune și crează panică și haos.
Rețeaua se trezește brusc la viață și pun la cale prinderea Justițiarului, cu ajutorul poliției, al FBI-ului și al ucigașilor plătiți. Vor reuși oare?
Pentru cei care apreciază acest gen de lectură, probabil că este o carte super tare. Din păcate eu nu pot să-i dau decât nota 2 pentru lipsa de suspans, povestea simplistă și numărul mult prea mare de crime fără rost. Putea și el să-i predea autorităților, după ce a făcut curățenie în justiție.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
