CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Am citit-o pe nerăsuflate! De mult nu am mai citit un roman poliţist cu atâta plăcere. Pe când crezi că ai în faţă întreaga scenă a acţiunii, Edgar Wallace te uimeşte şi schimbă radical lucrurile. Şi o ţine tot aşa până la ultima pagină... Cartea este plină de indicii, dar nu şti de fapt care este scopul final: faci tot timpul noi scenarii. Personajele negative le cunoşti încă de la primele capitole, dar acest lucru îţi ridică şi mai multe semne de întrebare.
     Johnny este un puşcăriaş, închis pe nedrept, spune el, pentru că ar fi trucat un cal la curse. A intrat în puşcărie ca urmare a unui complot pus la cale de către tânărul Jeff Legg, pentru a-l despărţi de Mara. Nu pentru că ar fi fost gelos, ci pentru a scăpa de unul dintre cei mai mari dușmani ai tatălui său, Emmanuel Legg. Mai mult, și tatăl Marei era pe lista neagră, alături de Johnny. Toţi de la primul până la ultimul o gaşcă de răufăcători.
     Tatăl Marei, Peter Kane este banditul clasic care încearcă să devină un om curat şi să iasă din afaceri. De trecutul său ştiu doar poliţiştii, care însă nu au reuşit să-l prindă cu adevărat niciodată. Şi mai ştiu foştii amici, care acum fie îi sunt duşmani, cum este Emmanuel Legg, fie prieteni.
     Jeff Legg, profită de faptul că aproape nimeni nu-i cunoaşte identitatea, şi dându-se drept un maior canadian intră în graţiile dușmanului lui, Peter Kane. Atât de bine își joacă rolul, încât Peter Kane îşi mărită fata după el. Pentru a fi sigur de reuşită, Jeff Legg, îşi trimite adevărata soţie, Lila, să se angajeze ca servitoare la casa lui Peter Kane.
     La o zi după ieşirea din închisoare, Johnny, îi face o vizită lui Peter Kane. Nu mare îi mirarea când aude că Mara tocmai s-a căsătorit cu maiorul canadian. Dar şi mai uimit este când îl vede pe maior şi îşi dă seama de adevăratul complot pus la cale împotriva lor, de către Jeff.
     Toate acestea ne sunt dezvăluite în primele două capitole... şi o ţine tot aşa încă treizeci. Trebuie să o citiţi, pentru că merită!
     Îi ofer nota 4,5 pentru seara minunată petrecută lecturând-o. Nu maxim pentru că Edgar Wallace a insistat prea mult asupra unor indicii care mi-au sugerat în cele din urmă sfârşitul cărţii. (Poate am citit prea multe romane poliţiste :-) )

Crystian

Cele mai bune bancuri cu profesori şi elevi
Editura C&A Hiparion, 2005

     Ce nu fac câteva zile de ploaie. Unii îşi numără banii, alţii se apucă de făcut copii. Eu nu mai pot merge cu bicicleta la lucru. Şi uite aşa, forţat de împrejurări, mai citesc o cărticică cu bancuri în timp ce colind oraşul în maxi-taxi.
     O ocazie numai bună de a-mi aduce aminte de vremurile când eram elev. Doamne câte minuni mai puteam debita eu şi colegii mei. Şi ce bine te simţi când regăseşti amintirile într-o cărţulie cu bancuri: Un profesor dă buzna în wc-ul elevilor. Ce faceţi aici? Facem sex. Bine, bine, am crezut că fumaţi! Şi când mă gândesc că la mine în clasă mai eram doar doi care nu fumam :-)
     Şi uite aşa trec repede kilometrii şi zilele ploiase. Vine iar vremea bicicletei. Dar bancurile şi amintirile îmi rămân în minte. Pe unele o să vi le povestesc pe bancmalia... dacă Google-ul se îndură de mine şi indexează situl, îl veţi găsi uşor după nume.
     Pentru deliciul amintirilor, îi ofer acestei cărţi nota 2,6.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare