|
|
 |  |  |
 |
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
|
|
 |
O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de nașterea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut și a soției acestuia Kipa. Aceștia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coș abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate șansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieții lui, chiar dacă acțiunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa Vieții din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanație, o mică operație pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos și îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
Apoi aceași soarta îl împinge și în brațele unei profitoare care-l lasă fără avere și fără părinți și îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaştem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta și alte câteva locuri și neamuri pierdute în negura timpului. Este și momentul ca autorul să ne dezvăluie deșertăciunea zeilor și înșelătoriile preoților, dar și nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar și într-un taur mort.
Întoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului și a vieții. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber și stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. În plus nu are nici o motivație să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
Și cel mai comic discurs: între un bărbat și o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
Vreți să mai auziți și altele asemenea? Citiți cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile și acțiunile lor își merită toți banii.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Cum să faci avere - Donald J. Trump
Editura Curtea Veche Publishing, 2012
|
|
 |
Aceasta este prima carte dintr-o serie ce are pe copertă numele și chipul lui Donald Trump și este dedicată tuturor celor care caută un punct de pornire pentru a scăpa de statutul de salariat și a face avere, prin diverse modalități. Deși Donald Trump apare pe copertă, acesta nu a scris decât un capitol, în care-și laudă realizările și ne spune lucruri banale de genul: să facem totul cu pasiune, să fim buni negociatori, să ne asumăm riscuri ș.a.m.d. Autorii sunt de fapt John R. Burley, J.J. Childers, Dr. Gary W. Eldred, Dr. Michael E. Gordon, Richard Parker, Philip A. Springer și Marshall Sylver.
Fiecare dintre aceștia și-a republicat aici fie câte un articol, fie un capitol dintr-o carte proprie, fie un rezumat al altei lucrări. Până la urmă realizezi că această carte este o antologie, destul de reușită în cele din urmă. Meritul ei este că îți arată că prosperitatea poate începe din mai multe direcții și în mai multe domenii (licite bineînțeles).
Prima parte se ocupă de pregătirea psihică a candidatului la prosperitate. Aici se pune accentul pe mentalitatea succesului și pe obiceiurile pe care trebuie să le adopți pentru a reuși să acumulezi avere. Nu te trimite să-ți cumperi televizor sau frigider în rate și să faci cumpărături la Paris, ci să scapi de datorii, să pui bani deoparte pe care apoi să-i înmulțești. Te învață cum să-ți formezi o viziune, să atragi oamenii de valoare de partea ta pentru a face o echipă și cum să devi o persoană organizată și care vede oportunitățile acolo unde alții văd doar probleme și criză.
Cea mai interesantă parte, din punctul meu de vedere este cea destinată antreprenoriatului. Cum faci dacă vrei să deschizi o firmă, dar habar nu ai în ce domeniu? Michal E. Gordon ne descrie cum a ajutat-o pe soția lui să facă această alegere și cum a condus-o pe drumul către succes, construind afacerea pas cu pas. Un capitol din această parte este destinat celor care doresc să achiziționeze o firmă existentă.
Următoarea parte este jalnică... Să vezi măi nene calcule peste calcule cum crește piața imobiliară și cum, chiar dacă iei împrumut de la bancă și nu câștigi nimic din închiriere și întreținere, până la urmă tot bogat vei fi datorită creșterii valorice a imobilelor... Din fericire cartea a apărut la noi după debutul crizei. Varianta în limba engleză a fost tipărită prin 2007 și pregătită mai devreme. Totuși mai găsești și niște sfaturi utile și de bun gust pentru cei temerari în domeniu.
Urmează apoi o parte destinată investițiilor la bursă, unde nu mă bag pentru că nu este domeniul meu, dar poate unii o vor găsi interesantă, iar ultima parte se adresează celor care după ce acumulează ceva capital vor să știe cum să-l păstreze și eventual să-l înmulțească prin instrumente de economisire și investiții sigure.
Fiind mai mulți autori, regăsești în carte tot felul de sfaturi contradictorii, gen investește în imobiliare versus ferește-te de imobiliare (acesta din urmă a avut dreptate), investește la bursă versus nu pierde banii la bursă. Cine are dreptate și cine nu... rămâne să stabilească fiecare după ce citește cartea și după propriul lui domeniu de interes.
Cartea și seria din care face parte se găsește la chioșcurile de ziare împreună cu revista Capital, de-a lungul anului 2012. Eu îi acord nota 4,0 pentru informațiile interesante regăsite în carte și o recomand celor care vor să înceapă de undeva... dar treceți conținutul prin filtrul propriei rațiuni.
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|