|
|
 | | |
 |
Cele mai bune bancuri cu părinţi
Editura C&A Hiparion , 2005
|
|
|
Citind cea de-a 105-a carte a colecţiei Biblioteca pentru toţi glumeţii, stai şi te întrebi de unde mai poate Ion Marinescu să le mai găsească? Numărul acesta impresionant de bancuri dovedeşte încă o dată că poporul român este o sursă inepuizabilă de umor. E adevărat că unele bancuri sunt reluate din alte cărţi anterioare ale colecţiei şi adaptate noului subiect, dar tot nu-ţi poţi stăpâni acel zâmbet care-ţi apare pe buze, la năzbâtiile pe care le pot debita părinţii la întrebările copiilor.
Formatul mic al cărţii are avantajul că o poţi ţine în buzunar şi să o deschizi oricând ai câteva momente de aşteptare: eu am citit-o în maxi-taxi, călătorind în diferite direcţii, prin Tg. Mureş. Cei din Tg. Mureş ştiu că pe aici nu prea citeşte lumea în mijloacele de transport; poate distanţele sunt prea scurte. Aşa că vă puteţi imagina un om binedispus într-o grămadă de oameni mohorâţi, obosiţi şi mult prea serioşi: "ăsta-i sărit de pe fix!".
Pentru că mi-a adus încă o dată bucurie în suflet, îi dau cărţii Cele mai bune bancuri cu părinţi nota 2,5.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
O tragedie americană - Theodore Dreiser
Editura Minerva, 1973
|
|
|
Apărut în colecția Biblioteca pentru toți, romanul lui Dreiser urmărește destinul tragic al unui tânăr american, Clyde Griffiths. Născut într-o familie de predicatori, ce cântau pe străzi pentru a strânge banii necesari întreținerii unei misiuni creștină (un fel de cerșetorie mascată), acesta încearcă pe tot parcursul vieții sale să scape de destinul tragic pe care i la urzit soarta și să ajungă la bogăția simbolizată de unchiul acestuia, un mare fabricant de gulere pentru cămăși.
Caracterul slab și needucat în ale vieții, pe de o parte, și farmecul personal înnăscut, pe de alta, îl împinge ușor în tot felul de încurcături având la baza aventuri amoroase. Iubește ușor și uită aparent ușor. Fetele profită de naivitatea lui și-l împing spre tot felul de lucruri necugetate.
Cititorul este ușor, ușor prins în dilemă: este Clyde vinovat de ceea i se întâmplă sau este doar un învins al sorții, bătut de vânt spre nenorociri. Este el copilul care nu ascultă de îndrumările înțelepte ale părinților și ale societății sau este victima ce luptă să scape de principiile mărginite ale timpurilor lui?
Vedem în O tragedie americană o altă Americă față de aceea a eroilor din filmele hollywood-iene. Nu este o țară în care omul este liber să facă ce dorește, ci o țară care a copiat întru-totul modelele vechii Europe. Societatea îi marginalizează pe cei săraci și îi acceptă în cercurile înalte doar pe cei înstăriți. Procesele sunt influențate de apartenența la anumite partide politice și de apropiatele alegeri, iar jurații ascultă vocea străzii și nu cea a rațiunii.
Nu degeaba Dreser a fost acuzat de afinități comuniste iar romanele sale au fost publicate cu greu în Statele Unite unde editurile aparțiuneau conservatorilor și puritanilor.
Un roman-frescă al Americii, o carte tragică, inspirată se pare dintr-o crimă banală, dar care lovește adânc în visul American și în mișcările religioase. Puțin parcă prea lungă (poate e și normal, pentru a-și atinge scopul), ultimul volum din cele trei l-am parcurs cu sufletul la gură și încercam și eu să-mi dau seama, rațional, dacă Clyde a fost sau nu un criminal.
Vă invit să citiți o mare capodoperă a începutului de secol XX, și îi acord nota 4,5. Din aceeași epocă vă recomand și Caracatița lui Frank Norris, pe care o găsiți în magazinul online CrysSoft Euroalia.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
