CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
     Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
     Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
     Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
     Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
     Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
     În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
     Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.

Crystian

Ritualul crimei - Cristofor Black
Editura

     Agenţii FBI, Frank Cooper şi Mark Sinclair sunt trimişi la Paris pentru a rezolva o serie de crime, la intervenţia unei doamne foarte convingătoare - Sophia Woolf. Se pare că sora acesteia a fost ucisă în timp ce era în voiaj de nuntă împreună cu soţul ei, într-o dublă crimă cu aspect de ritual: cei doi au fost decapitaţi, iar în gură li s-a pus câte o monedă veche.
     Imediat ce ajung la Paris, Sophia dispare misterios, iar cei doi agenţi sunt antrenaţi în mijlocul unor comploturi, la care doar două minţi ascuţite le poate da de cap: sculpturi false, organizaţii secrete, rituale străvechi. Bineînţeles, poliţia franceză pare depăşită de situaţie, iar unicul suspect, culmea este chiar detectivul particular angajat să rezolve misterul.
     Vă las plăcerea de a descoperi singuri cine este autorul crimelor şi unde a dispărut focoasa Sophia.
     "Ritualul crimei" este prima dintr-o serie cu cei doi agenţi FBI, Mark şi Frank de la Divizia Secretă a FBI, propusă de către editura Tinerama. Totuşi dacă bine ştiu, câteva cărţi din aceeaşi serie au apărut şi la Editura Naţional cu ceva timp în urmă. Ea face parte din cărţuliile de buzunar vândute pe la chioşcurile de ziare în anii trecuţi. Nu ştiu de ce au dispărut pentru că se vindeau destul de bine.
     Este o carte uşoară, recomandată pentru momente de relaxare pentru cei pasionaţi de dezlegarea misterelor. Limbajul nu este recomandat minorilor şi nu face parte din seria marilor romane poliţiste. Puţin umor, puţin sex, câteva focuri de armă, câteva aluzii la "europenii ăştia învechiţi", happy end - aş putea spune, un clasic poliţist american. Fără prea multă teorie şi dureri de cap!
     Pentru toate acestea, îi ofer nota 2,3.

Crystian

Pagina următoare