|
|
 |  |  |
 |
Pan Wołodyjowsky - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
 |
Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.
|
 |
Crystian
|
| |
| |
 |
Cel mai bogat om din Babilon - George S. Clason
Editura Amaltea, 2004
|
|
 |
Cine nu a auzit de Babilon? Dar cu toate că astăzi au rămas puţine vestigii arheologice ce-i aparţin, măreţia lui a dăinuit peste milenii. Oricât am urî (sau iubi) banii, aceştia au fost mijlocul care au asigurat şi bogăţia Babilonului, în special prin dezvoltarea comerţului în zonă.
Este interesant cum s-au păstrat din acele timpuri biblice legile de bază ale lumii financiare, deşi lumea în care trăim s-a schimbat atât de mult. Cea mai importantă, după mine: "Banul la ban trage!" - deşi nu o veţi găsi descrisă sub această formă în carte.
Cartea în sine este o culegere de parabole - babiloniene -, asemănătoare unor poveşti pentru copii. Chiar ar putea fi folosite ca lectură pentru cei mari şi mici deopotrivă, pentru că nu le lipseşte nici acţiunea şi nici happy end-ul. Cetăţeni simplii, scribi, sclavi, conducători de caravane, negustori, cămătari, hoţi, bogătaşi, nimic nu lipseşte din ingredientele unei poveşti cu aer oriental din 1001 de nopţi.
Am observat totuşi o diferenţă faţă de tendinţa actuală: dacă scopul cărţii este să te scape de datorii şi să te îmbogăţească, prin acumulare de capital, investiţii profitabile dar şi asigurate, astăzi dimpotrivă, scopul este să devii cât mai datornic, printr-o iluzie a zicalei mai sus menţionate: câştigă pe banii altora... ai băncilor. Da, băncile câştigă! Cât despre tine... trebuie să câştigi nu numai partea ta, dar şi cea a băncilor. Au ajuns cămătarii la putere?
Cel puţin cartea ne învaţă cum să scăpăm de ei, dar... e nevoie de multă, multă disciplină personală, să rezişti tentaţiilor ce ne înconjoară. Dar finalul fericit promis, merită tot efortul!
Pentru că mi-a înlăturat îndoielile despre legile lumii financiare care duc la succes şi pentru că în acest fel îmi determină cursul vieţii îi ofer nota maximă 5! Citiţi-o şi voi: o lectură plăcută şi uşoară la ceas de seară, şi apoi... cugetaţi!
|
 |
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|