|
|
 | | |
 |
Regulile Marthei - Martha Stewart
Editura Curtea Veche Publishing, 2006
|
|
|
Regulile Marthei este o carte pe care o recomand în special antreprenorilor (sau patronilor, ca să știe și românul despre ce discutăm) sau viitorilor antreprenori care nu au o pregătire de specialitate în domeniu. Însăși autoarea nu se laudă să fi avut la începuturile carierei prea multe diplome de management.
Pentru cine nu o cunoaște (trebuie să recunosc că nici eu nu auzisem de ea), Martha Stewart a construit un imperiu media, pornind de la o simplă firmă de catering, având la bază lucrurile utile pentru casă, începând de la simple rețete pentru mâncare și până la amenajarea grădinii. În culmea gloriei a făcut și câteva luni de închisoare pentru o speculație pe piața financiară, după care a fost gazda emisiunii Ucenicul (The Apprentice) pentru un sezon.
Ideea scrierii acestei cărți i-a venit în închisoare în timp ce discuta cu celelalte deținute care îi cereau sfaturi, profitând de faptul că puteau discuta de la egal la egal cu o femeie de afaceri atât de celebră. Aceste sfaturi au constituit scheletul cărții de față și întreaga carte are un limbaj accesibil pentru publicul larg.
Regulile Marthei, sau de fapt sfaturile acesteia, sunt punctele cheie care au ajutat-o pe aceasta în carieră: pasiunea pentru ceea ce faci, sursa marilor idei, concentrarea pe detalii fără a pierde imaginea de ansamblu, transmiterea informațiilor de valoare pentru a te face cunoscut, reguli pentru dezvoltare, accentul pe calitate, importanța echipei și motivarea oamenilor, ieșirea din necazuri cu fața curată, asumarea riscurilor și crearea de lucruri care să le facă viața mai frumoasă oamenilor.
Toate aceste lucruri se regăsesc în cărțile de management, dar parcă spuse pe înțelesul cititorului par mult mai simple și mai naturale. Dacă ar fi să le dau un sfat celor cu MBA, cu privire la această carte, le-aș spune să citească cu atenție părțile cu motivarea oamenilor, accentul pe calitate și pe crearea lucrurilor frumoase pentru oameni. Iar oamenilor din marketing le-aș spune că această carte este o adevărată lecție de marketing: Martha Stewart își promovează propria afacere pe banii cititorilor, mai bine decât un an de reclamă la televizor, spunând doar niște lucruri de bun simț la urma urmelor. Cel puțin la cuvinte și la bătut apa în piuă pe un subiect se pricepe de minune.
Îi acord nota 4 pentru că este o carte valoroasă pentru antreprenorii vocaționali, și doar această notă, pentru că am fost poate puțin deranjat de prea multa laudă de sine.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Pan Wołodyjowsky - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
|
|
|
Țara arde și baba se piaptănă! Cam acesta este mesajul transmis de către Henryk Sienkiewicz în cel de al treilea volum al trilogiei sale închinat vremurilor bune din istoria Poloniei. Noroc cu o mână de viteji, care prin eforturi supraomenești reușesc să oprească înaintarea puhoiului otoman.
Din prea mult entuziasm, pentru a-i trezi din amorțeala cei cuprinse pe contemporani, Henryk Sienkiewicz ajustează puțin istoria în favoarea eroilor romanelor sale. Acest lucru îi aduce pe de o parte onoruri, dar și o mulțime de critici din partea specialiștilor, motiv pentru care în acest volum se îndepărtează mai puțin de la cursul istoriei. Prin urmare, deși vitejești, faptele nu mai au întotdeauna finalul fericit. De', viața nu e numai lapte și miere.
Un alt factor care influenţează acest roman este moartea soției autorului, care-l aruncă pe acesta în melancolie. Cel puțin în prima treime a romanului, faptele vitejești sălășuiesc mai mult în amintiri, iar dramele personale și poveștile de amor umplu paginile.
Dacă pe Skrzetuski, eroul primului roman din trilogie, îl regăsim aici fericit și cu o droaie de copii, Wołodyjowsky apare ca un personaj doborât de necazul morții bruște a logodnicei sale, retras la o mănăstire cu gândul de a-și închina restul vieții Domului. Noroc cu jupân Zagloba care, ca de obicei, aduce lucrurile pe făgașul normal prin vicleșugurile sale: îl ademenește în afara mănăstirii, îl îmbată și îl aruncă în brațele unei femei. Chiar dacă planurile de însurătoare nu ies de la început, precum unse, pe parcurs, Wołodyjowsky își găsește aleasa inimii în "haiducelul" Basia. Între cei doi se înfiripă o dragoste atât de mare că numai moartea îi va mai despărți...
Noua familie se mută la Chreptiów, o garnizoană de graniță, unde, cu câteva sute de oșteni aflați în subordine, aduc liniștea ținuturilor din zonă. Aici încep poveștile la gura focului în stilul lui Sadoveanu, dar nu despre vânătoare și peisaje mioritice, ci despre întâmplări din robie de la turci și tătari.
Încet, încet autorul scapă de melancolia de la începutul romanului și apare acțiunea în toată splendoarea ei: trădări, crime, violuri, jafuri, tâlhari, răpiri, culminând cu atacul oastei otomane asupra cetății Kamieniec.
În carte este descrisă și o incursiune a trupelor polone în Moldova: un teritoriu cam sălbatic, împânzit de codrii și controlat de turci... hmmm. Mă rog, fiecare cu istoria și orgoliile lui. (Vorbim despre anii 1670...)
Deși prima parte a fost puțin cam plictisitoare, partea a doua a romanului l-a adus în scenă pe adevăratul Henryk Sienkiewicz, un scriitor de marcă, nu doar al Poloniei, ci al întregii omeniri. Pentru acest lucru îi acord romanului nota 4,4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina următoare |
|
|
