CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Culoarul morții era locul prin care treceau condamnații la moarte, pe ultimul lor drum către scaunul electric, în penitenciarul de la Could Mountain. Aici își petrece ultimele zile uriașul de culoare, John Coffey, acuzat că a ucis cu sânge rece gemenele unui cultivator de bumbac. Aici este locul de desfășurare al acțiunii din romanul cu același nume de Stephen King.
     Îmi plac mult cărțile lui Stephen King, dar am rămas dezamăgit când am aflat, din cele două introduceri ale cărții, că acesta le scrie la comandă, programat, și că este angrenat într-un mecanism comercial foarte bine organizat. S-a dus pe apa sâmbetei tot romantismul genului horror...
     Tot din aceste introduceri am aflat că Culoarul morții este o carte pornită de la o idee care i-a venit celui care-i vindea drepturile de autor în străinătate, Ralph Vicinanza, pe sistemul "Ce-ar fi să scrii un roman în serial, cum făcea pe vremuri Dickens". Au urmat negocieri cu editorii, s-a pus omul pe treabă și uite romanul, șase săptămâni la rând în topul celor mai vândute cărți din New York Times.
     M-am pus pe citit și am hotărât să tot scriu puțin câte puțin pe măsură ce citesc câte un episod.
     Primul episod mi-a adus aminte că am văzut filmul mai demult, cu Tom Hanks (Paul Edgecomb) în rolul gardianului șef de la Sectorul E, locul unde erau încarcerați condamnații la moarte înainte de a fi duși pe Culoarul Morții. Acesta joacă și rolul povestitorului în roman. Cititorul face aici cunoștință cu John Coffey și cu faptele de care este acuzat acesta, lăsând însă acel semn de întrebare dacă într-adevăr este vinovat sau nu (John Coffey este retard și nu prea își aduce aminte nimic din ceea ce a făcut și nici măcar cine este și de unde vine). Mai facem cunoștință cu alți condamnați la moarte și cu un șoricel năstrușnic, care le dă de lucru gardienilor prin aparițiile sale neașteptate.
     Ceva miroase în aer și în ultimele pagini autorul lasă un cârlig pentru episodul al doilea (slăbuț zic eu), când Paul, gardianul șef ne face destăinuirea că John Coffey la marcat atât de mult încât a fost ultimul la care a mai participat la execuție. Aha, va să zică ceva trebuie să facă omul ăsta mai încolo...
     În comparație cu celelalte romane ale lui Stephen King, aici am simțit comercialul, din păcate (poate și pentru că am fost pus în gardă). Să vedem ce va urma...

     Partea a doua ne aduce în atenție conflictul mocnit dintre gardianul răutăcios (și pilos) Percy Wetmore și Mister Jigles, șoricelul năstrușnic dresat de către un condamnat de origine franceză, Delacroix. Piercy este pus la punct în final de către un nou deținut, Billy Wharton.
     Este interesantă fața umană, copilărească, pe care autorul o dă condamnaților la moarte. Billy Wharton apare la timp să ne amintească că în spatele aparențelor stau criminali periculoși.

     A treia parte este locul în care supranaturalul, doar intuit până acum, este redat în cea mai sublimă formă, atunci când John Coffey îl vindecă de prostată pe Paul, doar printr-o simplă atingere. Scena face parte din arsenalul lui Stephen King, care le dă atâta putere romanelor sale prin implicarea afectivă a cititorului. Episodul îl împinge pe Paul să sape în trecutul lui John.
     Din păcate Mister Jigles are un sfârșit nu tocmai plăcut cu ajutorul lui Percy Wetmore, în ajunul execuției lui Delacroix.

     În fine, Stephen King își arată adevăratul talent, atunci când îl prăjește pe Delacroix. Ați văzut vreodată cum e prăjit porcul înaintea Crăciunului? E nimic pe lângă ce a pățit sărmanul Delacroix. Unii au zis că e o mână divină la mijloc. E ciudat că tocmai prin Percy Wetmore a ajuns să acționeze divinitatea, nu?
     Apropo, Mister Jungles, nu și-a dat încă ultima suflare...

     Partea a cincea este dedicată în totalitate vizitei pe care John Coffey o face acasă la administratorul închisorii, Hal Moore, pentru a o vindeca pe soția acestuia de cancer. Acesta este un prilej bun pentru ca condamnatul la moarte să-și arate pe deplin nevinovăția, nu doar prin faptul că el vindecă și nu omoară, ci și prin dovezile pe care Paul Edgemore le găsește în favoarea lui.

     În ultima parte vedem că John Coffey nu este atât de inocent pe cât ne-a lăsat autorul să înțelegem până acum. Și reapare un vechi personaj... Dar vă las pe voi să descoperiți aceste lucruri când veți citi cartea.
     Din păcate, din toate cărțile citite de Stephen King, aceasta a fost prima care a avut un sfârșit liniștit. Nu l-am citit cu sufletul la gură și acest lucru nu îi este caracteristic. La unii mai sentimentali poate chiar li se vor umezii ochii. Eu îi acord nota 4,2.

Crystian

Maeștrii afacerilor online - John Middleton
Editura Meteor Press, 2010

     Apărută în Colecția Capital, această carte este un mini-dicționar al oamenilor pe care autorul i-a considerat importanți pentru dezvoltarea afacerilor online, așa cum erau ele la nivelul anului 2006, când a fost editată pentru prima oară la Londra.
     Printre cele 40 de persoane prezentate, regăsim nume celebre precum Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Jim Clark, fondator al Netscape și Silicon Graphics, Michael Dell, fondatorul companiei cu același nume, Dell, Carly Fiorina, cea care a ghidat compania Hewlett-Packard să fuzioneze cu Compaq, Bill Gates, care nu mai are nevoie de prezentări, Andy Grove, fondator Intel, Jonathan Ive, cel care a asigurat companiei Apple celebritatea de azi, Paul Mockapetris, creatorul DNS-urilor, Larry Page și Sergey Brin, fondatorii Google, Jeff Papows, fost CEO la Lotus, Alvin Toffler autorul bestseller-ului Al treilea val, Linus Rorvalds, creatorul sistemului de operare Linux, Meg Whitman, CEO la eBay și Niklas Zennström, fondator alături de Janus Friis al companiei Skype, și omul din spatele KaZaA. Alături de aceștia regăsim și o întreagă pleiadă de viitorologi, scriitori, jurnaliști, care s-au întrecut în a găsi substanța afacerilor online și a le prezice viitorul. Unii au nimerit cu prezicerile destul de bine, alții mai puțin.
     Despre fiecare nume aflăm motivul pentru care sunt destul de celebrii pentru a fi incluși în această carte, suntem surprinși cu câte un citat memorabil și o cu evaluare critică asupra activității sale. Nu lipsește bibliografia și conexiunile cu celelalte nume din carte.
     Informațiile sunt destul de sumare, cartea fiind mai mult pentru dezvoltarea culturii generale, decât pentru a găsi idei prețioase (cel puțin pentru mine care am și eu o mică afacere pe net); pe sistemul, uite ce idei geniale au avut acești oameni, oare noi cum de nu ne-am gândit. Și pentru ca să atragă mai mult cititorii în prima parte este prezentat impactul pe care mediul online îl are asupra economiei și al procesului de globalizare: mai puțină stabilitate la locul de muncă, dar prețuri mai mici la produse, mutarea comunicării pe chat, libertate mai mare dar prizonieri ai calculatoarelor ș.a.m.d.
     În ultima parte regăsim patru studii de caz al unor afaceri celebre, de fapt niște scurte povestiri, o lista cu circa 50 de recenzii ale unor cărți importante pentru afacerile online (mie partea asta mi s-a părut cea mai reușită pentru că îți dă posibilitatea de a avea un punct de pornire către alte cărți de calitate) și un glosar de termeni specifici.
     Un dicționar-ghid pe care-l recomand pentru dezvoltarea culturii generale, dar care se simte că a copiat formatele altor cărți. Autorul a încercat să adune prea multe informații pe prea puține pagini, subiectele din carte putând fi tratate mult mai bine. Se simte pregătirea în domeniul economic al autorului și încercarea acestuia de a pătrunde în mediul online. Pentru reușită acord nota 4.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare