|
|
 | | |
 |
Justițiarul - Vânătoare sângeroasă în Philadelphia - Don Pendleton
Editura Tinerama, 2002
|
|
|
Droguri, crime, arme, mafioți și bani. Mulți, mulți bani. Păcat că apare Justițiarul să tulbure apele.
Citind această carte, aveam sentimentul că mă uit la un film de pe ProTV difuzat noaptea târziu: într-o lume condusă de mafie apare un tip rău de tot, care nervos pe toată lumea ucide în stânga și în dreapta pentru... nici nu mai contează pentru ce, atâta timp cât numărul gloanțelor, al grenadelor și rachetelor întrece numărul de secunde al filmului.
Mack Bolan, sau mai scurt Justițiarul, este rugat de către prietenul său Harold Brognola, numărul unu din Justice Departament, să urmărească un avocat celebru, Abie Morgan. Astfel află că avocatul se întâlnește cu un mafiot, la ceas de noapte, pentru a pune la cale niscai afaceri dubioase cu mulți bani.
Cum altfel, Justițiarul le strică întâlnirea celor 2, omorând vreo duzină de bodygarzi și pune mâna pe avocatul murdar, pe care-l predă pe mâna CIA-ului. CIA, și nu FBI, pentru că afacerile avocatului se pierdeau prin Israel și Orientul Mijlociu, depășind ganițele SUA.
Mergând pe firul dovezilor, Justițiarul, află că are de a face cu o rețea foarte bine pusă la punct, formată din mafioți, avocați, judecători și până sus la unul din oamenii președintelui, ce obținea banii din droguri și alte afaceri murdare, și îi trasferau apoi în Orientul Mijlociu pentru a finanța o afacere mult mai mare legată de traficul de arme.
Cu astfel de oameni e clar că nu poți acționa pe căi legale, așa că Justițiarul ia Philadephia de la un capăt la altul și se apucă să facă curățenie, într-o noapte. Armele, grenadele, rachetele, toate intră în acțiune și crează panică și haos.
Rețeaua se trezește brusc la viață și pun la cale prinderea Justițiarului, cu ajutorul poliției, al FBI-ului și al ucigașilor plătiți. Vor reuși oare?
Pentru cei care apreciază acest gen de lectură, probabil că este o carte super tare. Din păcate eu nu pot să-i dau decât nota 2 pentru lipsa de suspans, povestea simplistă și numărul mult prea mare de crime fără rost. Putea și el să-i predea autorităților, după ce a făcut curățenie în justiție.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Un colet cu bucluc - Robert Louis Stevenson, Lloyd Osbourne
Editura Univers, 1981
|
|
|
Coincidențe. Acesta este laitmotivul cărții Un colet cu bucluc scrisă de către Robert Louis Stevenson și Lloyd Osbourne. Deși este o carte plină de viață, de personaje și de întâmplări dintre cele mai haioase, la urmă de dăm seama că de fapt avem de a face cu o mână de personaje principale, ce se reîntâlnesc la tot pasul (spre marea lor disperare), și cu o întreagă pleiadă de figuranți care întregesc și dau savoare firului poveștii.
Totul începe de la o tontină. Pentru novici în ale finanțelor, tontina este un fel de loterie pe viață și pe moarte: câștigă cine trăiește mai mult, sau, ca să fim mai exacți, cine moare ultimul. Se strâng laolaltă mai multe persoane care depun într-un fond o sumă fixă. Banii sunt investiți, înmulțiți, și cel din urmă supraviețuitor al grupului ia banii. Probabil că vârsta nu îi va mai permite să se bucure prea mult de ei, dar cu siguranță moștenitorii vor fi mai mult decât încântați de averea primită. Ca și fapt divers, mai există încă tontine active în Europa, dar nu mai sunt inițiate altele noi.
Și după cum ușor putem deduce, când din membrii fondatori ai unei tontine mai rămân doar doi frați, copii acestora vor face totul ca aceștia să se bucure de o bătrânețe sănătoasă și îndelungată. În Londra, sunt închiși în casă să nu răcească sau să prindă vreo boală rătăcită și sunt plimbați în provincie, la aer curat. Dar ce te faci când la într-o astfel de mutare de la oraș în provincie și înapoi, trenul cu care circuli se ciocnește cu un altul venind din sens opus și călătorii fac un mic zbor prin aer împreună cu vagonul. Și în locul bătrânului îngrijit cu atâta grijă găsești un cadavru mutilat, de nerecunoscut... exact tontina se duce la verișorul Michael Finsbury.
Ei și de aici începe nebunia ascunderii "adevărului". Scenarii peste scenarii, cadavru îngropat, dezgropat, mutat, ascuns, împachetat, expediat și... pierdut. Dar găsit de alții care se află în relații bune tocmai cu... verișorul mai sus amintit. Nu e greu de imaginat că Michael vede cadavrul. Dar trenul și-a făcut bine treaba și nu-l recunoaște, deci trebuie să scape de el că îi suflă poliția în ceafă.
Ce se întâmplă cu cadavrul? Cine va lua până la urmă tontina? V-am făcut curioși? Merită să citiți această carte plină de umor englezesc de calitate!
Eu m-am amuzat teribil, și pentru asta îi acord nota 4,3, chiar dacă coincidențele sunt mult prea forțate. Dar până la urmă ăsta a fost farmecul romanului. Păcat că s-a terminat atât de repede.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
