|
|
 | | |
 |
Anastasia - Colin Falconer
Editura Aldo Press,
|
|
|
Dacă scoţi din cărţile lui Colin Falconer personajele principale şi acţiunea, rămâi cu istoria reală pe care acesta îşi construieşte apoi intrigile. La fel se întâmplă şi în Anastasia în care regăsim o Rusie în plin proces revoluţionar, un Shanghai asaltat de emigranţii ruşi şi bogătaşii occidentali, cu corupţie şi prostituate, Germania între cele două războaie mondiale, unde sărăcia e un teren fertil pentru viitorul Hitler şi în fine New York unde până şi secretarele se îmbogăţesc peste noapte la bursă înainte de marele crash financiar.
Este interesantă abordarea: dacă de obicei vedem acţiunea unei cărţi prin ochii povestitorului sau a personajului principal, de data aceasta acţiunea ne este redată în mare măsură sub forma a două jurnale simulate, cel al Anastasiei şi cel a lui Michael. Alternanţa celor două jurnale ne dezvăluie o Anastasie nehotărâtă, ajunsă în pragul sinuciderii şi purtată de val, "încotro bate vântul", căreia îi place să se creadă prinţesa rusă, deşi a uitat totul în urma traumatismelor cauzate de măcelul familiei ei.
Interesant este că, contrar aşteptărilor, ea nu are multe flash-uri din trecut. Faptul că ea este adevărata Anastasia ne este indus de către atitudinea ei, educaţia care iese la iveală în ipostaze neaşteptate, limba rusă pe care o vorbeşte. Şi pe când chiar cititorul începe să aibă el însuşi îndoieli asupra identităţii, apare acel cuvânt care schimbă cursul acţiunii - cheia către averea ţarului Nicolae.
Pe de altă parte, îl regăsim pe Michael, tipul de jurnalist bun în meseria sa, dar căruia îi place şi viaţa de noapte, cu băutură şi femei, care fuge de destinul său alături de familia sa înstărită.
Două destine opuse, o fată săracă care se visează prinţesă, şi un băiat bogat care fuge de avuţia lui. Se iubesc şi se urăsc în acelaşi timp, şi, deşi încearcă mai tot timpul să fugă unul de celălalt, viaţa îi readuce din nou, iar şi iar, împreună.
Mie mi-a plăcut mult cartea, ca de altfel toate cărţile lui Colin Falconer, şi îi dau o notă de 4,9, pentru că deşi este o capodoperă nu atinge nivelul din Furie sau Harem.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Proiectul Hades - Robert Ludlum, Gayle Lynds
Editura Lider,
|
|
|
Ceea ce sunt doar zvonuri sau creaţii ale unor oameni cu prea multă imaginaţie, devine în Proiectul Hades realitate: o companie farmaceutică devine duşmanul numărul unu al omenirii. De fapt nu compania prin politica ei, ci un grup restrâns de persoane care profitând de slăbiciunile acesteia, răspândesc în toată lumea o epidemie mortală. Nu, nu sunt terorişti, nu este Bin Laden... sunt americani get-beget, avizi de o îmbogăţire rapidă, pe seama a milioane şi milioane de victime.
Totul începe cu câteva cazuri de decese suspecte, ce ajung să fie investigate de către prestigiosul institut american al armatei specializat în virusologie, ICMBIASU. Faptul că un virus nou a apărut pe piaţă, nu este atât de suspect, ca moartea subită a unei cercetătoare şi a câtorva persoane din conducerea institutului.
Ghinionul ucigaşilor, să spunem aşa, este că logodnicul cercetătoarei, Smith Jonathan, cercetător şi el la acelaşi institut, este un om de acţiune care nu se mulţumeşte cu explicaţii prea evidente. O înţepătură suspectă pe corpul logodnicei decedate şi o avertizare din partea unui fost prieten din copilărie îl duc la începutul unei piste, ce nu poate duce decât spre un final fericit sau o mare dezamăgire...
Alţi prieteni ai acestuia Marty Zellerbach, un autist foarte inteligent şi Peter Howell, un fost agent MI5, cât şi sora logodnicei, Randi Russell, fac pe parcursul cărţii acţiunea mult mai pitorească: dezertări din armată, urmăriri prin păduri, focuri de armă, spargeri de calculatoare prin Internet, gărzi personale mult prea zeloase, infiltrări în Irak, garda republicană, manipularea preşedintelui SUA, conspiraţie la nivel înalt, laboratoare secrete ş.a.m.d. Toate ingredientele unui bun film hollywoodian, puse într-o carte specifică lui Robert Ludlum.
Totuşi, pentru din aceleaşi motive - parcă vizualizam un film american de pe ProTV - şi pentru că am citit cărţi mai bune de Robert Ludlum, îi ofer doar nota 4,3. Oricum merită să o citiţi dacă vreţi acţiune la cote maxime!
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
