|
|
 | | |
 |
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
|
|
|
O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de nașterea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut și a soției acestuia Kipa. Aceștia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coș abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate șansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieții lui, chiar dacă acțiunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa Vieții din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanație, o mică operație pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos și îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
Apoi aceași soarta îl împinge și în brațele unei profitoare care-l lasă fără avere și fără părinți și îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaştem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta și alte câteva locuri și neamuri pierdute în negura timpului. Este și momentul ca autorul să ne dezvăluie deșertăciunea zeilor și înșelătoriile preoților, dar și nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar și într-un taur mort.
Întoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului și a vieții. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber și stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. În plus nu are nici o motivație să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
Și cel mai comic discurs: între un bărbat și o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
Vreți să mai auziți și altele asemenea? Citiți cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile și acțiunile lor își merită toți banii.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Protocolul Sigma - Robert Ludlum
Editura Lider, Luceafărul,
|
|
|
Ben este fiul unui magnat american, Max Hartman, un evreu trecut prin lagărele naziste, ajuns acum să conducă afaceri de miliarde de dolari. Aflat în trecere prin Zürich, Elveția, Ben este atacat pe nepusă masă de către un fost prieten. El reușește să scape prin fugă de tentativa de asasinat, datorită abilităților dobândite în copilărie. Întâmplarea lăsa în urmă o serie de cadavre, lovite de către gloanțele răzlețe.
Lucrurile se precipită: tentativele de asasinat se țin lanț în zilele care urmează. Explicația acestor evenimente neașteptate o dă Peter, fratele geamăn a lui Ben. Acesta a descoperit o poză realizată în timpul celui de al doilea război mondial care îi prezintă pe magnații lumii, din ambele tabere beligerante, adunați împreună pentru a pune bazele unei corporații multinaționale, numită Sigma, sfidând astfel legile războiului și ale moralei. Această poză poate schimba cursul istoriei și stă la baza cercetării pe care Ben o va iniția pentru a elucida misterul.
Simultan, în Statele Unite, agentul Anna Navarro este trimisă de către șeful Serviciului de Cooperare Internă să ancheteze morțile suspecte ale unor bogătași bătrâni, răspândiți pe toate continentele. Ce au toți aceștia în comun? În trecut au fost cercetați de către CIA în cadrul unei operațiuni numită Sigma.
Drumurile celor două personaje principale ale cărții se vor întâlni curând când vor realiza că ambii caută aceleași răspunsuri.
Cartea este scrisă în stilul unui thriller hollywoodian: personajele principale scapă de nenumărate ori de ucigași profesioniști dar fac în același timp greșeli copilărești cum ar fi să folosească cărți de credit, când toată poliția din Europa și din cele două Americii sunt pe urmele lor. Iar deghizarea o folosesc doar în ultimul moment, deși pozele lor împânzesc toate ziarele. Finalul este de asemenea apocaliptic și dacă stai să analizezi lucrurile cu atenție îți dai seama că nu prea se potrivește cu imaginea transmisă în capitolele anterioare.
Dar dacă pretențiile nu sunt prea mari, cartea este scrisă binișor, te prinde și o recomand pentru câteva ore de relaxare. Îi acord nota 4.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
