|
|
 | | |
 |
Cum să faci avere - Donald J. Trump
Editura Curtea Veche Publishing, 2012
|
|
|
Aceasta este prima carte dintr-o serie ce are pe copertă numele și chipul lui Donald Trump și este dedicată tuturor celor care caută un punct de pornire pentru a scăpa de statutul de salariat și a face avere, prin diverse modalități. Deși Donald Trump apare pe copertă, acesta nu a scris decât un capitol, în care-și laudă realizările și ne spune lucruri banale de genul: să facem totul cu pasiune, să fim buni negociatori, să ne asumăm riscuri ș.a.m.d. Autorii sunt de fapt John R. Burley, J.J. Childers, Dr. Gary W. Eldred, Dr. Michael E. Gordon, Richard Parker, Philip A. Springer și Marshall Sylver.
Fiecare dintre aceștia și-a republicat aici fie câte un articol, fie un capitol dintr-o carte proprie, fie un rezumat al altei lucrări. Până la urmă realizezi că această carte este o antologie, destul de reușită în cele din urmă. Meritul ei este că îți arată că prosperitatea poate începe din mai multe direcții și în mai multe domenii (licite bineînțeles).
Prima parte se ocupă de pregătirea psihică a candidatului la prosperitate. Aici se pune accentul pe mentalitatea succesului și pe obiceiurile pe care trebuie să le adopți pentru a reuși să acumulezi avere. Nu te trimite să-ți cumperi televizor sau frigider în rate și să faci cumpărături la Paris, ci să scapi de datorii, să pui bani deoparte pe care apoi să-i înmulțești. Te învață cum să-ți formezi o viziune, să atragi oamenii de valoare de partea ta pentru a face o echipă și cum să devi o persoană organizată și care vede oportunitățile acolo unde alții văd doar probleme și criză.
Cea mai interesantă parte, din punctul meu de vedere este cea destinată antreprenoriatului. Cum faci dacă vrei să deschizi o firmă, dar habar nu ai în ce domeniu? Michal E. Gordon ne descrie cum a ajutat-o pe soția lui să facă această alegere și cum a condus-o pe drumul către succes, construind afacerea pas cu pas. Un capitol din această parte este destinat celor care doresc să achiziționeze o firmă existentă.
Următoarea parte este jalnică... Să vezi măi nene calcule peste calcule cum crește piața imobiliară și cum, chiar dacă iei împrumut de la bancă și nu câștigi nimic din închiriere și întreținere, până la urmă tot bogat vei fi datorită creșterii valorice a imobilelor... Din fericire cartea a apărut la noi după debutul crizei. Varianta în limba engleză a fost tipărită prin 2007 și pregătită mai devreme. Totuși mai găsești și niște sfaturi utile și de bun gust pentru cei temerari în domeniu.
Urmează apoi o parte destinată investițiilor la bursă, unde nu mă bag pentru că nu este domeniul meu, dar poate unii o vor găsi interesantă, iar ultima parte se adresează celor care după ce acumulează ceva capital vor să știe cum să-l păstreze și eventual să-l înmulțească prin instrumente de economisire și investiții sigure.
Fiind mai mulți autori, regăsești în carte tot felul de sfaturi contradictorii, gen investește în imobiliare versus ferește-te de imobiliare (acesta din urmă a avut dreptate), investește la bursă versus nu pierde banii la bursă. Cine are dreptate și cine nu... rămâne să stabilească fiecare după ce citește cartea și după propriul lui domeniu de interes.
Cartea și seria din care face parte se găsește la chioșcurile de ziare împreună cu revista Capital, de-a lungul anului 2012. Eu îi acord nota 4,0 pentru informațiile interesante regăsite în carte și o recomand celor care vor să înceapă de undeva... dar treceți conținutul prin filtrul propriei rațiuni.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Trilogia New York-ului - Paul Auster
Editura Univers - Colecţia Cotidianul, 2007
|
|
|
La început m-am aşteptat să fie ceva în genul Misterele Parisului sau Misterele Romei, chiar dacă în variantă contemporană. După ce am am început să citesc primele pagini am crezut că sunt trei romane poliţiste... dar m-am înşelat încă o dată. Atât de tare încât m-am dus pe net să văd dacă sigur nu mă înşel!
Toate cele trei povestiri, Oraşul de sticlă, Fantome şi Camera încuiată încep precum nişte romane poliţiste clasice: apare în scenă detectivul care este chemat să rezolve un caz clasic, asigurarea protecţiei, o urmărire clasică, o dispariţie. Însă rezolvarea cazurilor nu prezintă nici un interes, sau dimpotrivă. Depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile.
Acţiunea se concentrează asupra detectivilor, care preocupaţi de cazuri ajung să confunde propria viaţă cu viaţa cazului, ajungând la căderi nervoase, cu percepţii greşite ale realităţii. Citindu-le începi să-i înţelegi pe cei ce suferă de sindromul biropat... oare prezint şi eu simptomele? Dacă nu, sigur sunt pe drumul cel bun.
Autorului îi place să se joace cu cuvintele, folosind elemente comune între cele trei povestiri: caietul roşu, folosit de detectivi pentru a-şi face notiţele, aluzii la celelalte cazuri din romanele paralele şi chiar propriul nume. În ultimul roman, se face referire la detectivul din primul roman, mai bine zis la o imagine a lui, care oferă o posibilă explicaţie a dispariţiei lui.
Apropo, în două dintre cele trei romane, detectivii sunt scriitori. Primul este chemat din întâmplare în locul unui detectiv real (numit Paul Auster). În cel de-al doilea, detectivul are înclinaţii scriitoriceşti. Un adevărat festin literar!
Pentru schimbările spectaculoase de situaţii şi pentru că m-a pus pe gânduri îi ofer nota 4,5.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
