CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Până unde poate merge un om pentru a-și atinge visul? Visul de a găsi perla. Acea perlă care îl va face bogat și îi va schimba statutul social. Perla perlelor!
     Și ce se întâmplă atunci când, după ce o găsește, o pierde? Și iar o pierde! Și o pierde din nou!
     Sunt oare perlele blestemate, precum comorile ascunse? Este soarta sau doar simpla întâmplare? Și dacă pierderea perlelor e doar o simplă întâmplare, de ce lasă în spate atâtea tragedii și suferință?
     Am avut în mână încă unul dintre romanele de excepție a lui Colin Falconer. De data aceasta el ne poartă prin lumea căutătorilor de perle, din insulele Lacepede din vestul Australiei. Descoperim aici o lume mai apropiată de cea din ziua de astăzi, în care unii lucrează pe mai nimic, pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, iar alții profită prin mici șiretlicuri pentru a se îmbogății peste noapte. Căutătorii de perle, scufundătorii, șlefuitorii, comercianții și bancherii, ne sunt prezentați rând pe rând alături de afacerile lor.
     Cameron McKenzie este unul din mulții căutători de perle, veniți aici pentru a a avea un trai mai bun. Și are noroc, găsește perla mult căutată! Perla ce o găsești doar o dată în viață. Dar ghinionul aduce lugherul (vasul) lui Patrick Flynn, un alt căutător, în preajma lui. Conform bunului obicei cei doi se pun pe chefuit: un astfel de eveniment nu putea rămâne nesărbătorit. Însă Flynn, profită de naivitatea lui Cameron și îl droghează, pentru a-i fura perla.
     Întors în port, Cameron este nevoit să se resemneze cu pierderea perlei. Aici destinul i-o scoate în cale pe Kate Flynn, fiica hoțului, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste, ascunsă de ochii lumii. Însă visul de a avea perla perlelor și dorința de răzbunare sunt mai puternice decât iubirea și Cameron o părăsește pe Kate, după ce o lasă însărcinată.
     Ajunge să mai spun că Kate se căsătorește de voie de nevoie cu George, un alt rival al lui Cameron, pentru a vă introduce în cea mai captivantă poveste de dragoste, ură și răzbunare, presărată cu un fond de perle sidefate.
     Pentru că Colin Falconer m-a captivat încă o dată cu o poveste greu de uitat îi acord nota 4,5, pentru Perle.

Crystian

Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008

     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de nașterea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut și a soției acestuia Kipa. Aceștia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coș abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate șansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieții lui, chiar dacă acțiunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa Vieții din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanație, o mică operație pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos și îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceași soarta îl împinge și în brațele unei profitoare care-l lasă fără avere și fără părinți și îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaştem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta și alte câteva locuri și neamuri pierdute în negura timpului. Este și momentul ca autorul să ne dezvăluie deșertăciunea zeilor și înșelătoriile preoților, dar și nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar și într-un taur mort.
     Întoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului și a vieții. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber și stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. În plus nu are nici o motivație să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     Și cel mai comic discurs: între un bărbat și o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     Vreți să mai auziți și altele asemenea? Citiți cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile și acțiunile lor își merită toți banii.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare