CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de naÈ™terea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut È™i a soÈ›iei acestuia Kipa. AceÈ™tia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coÈ™ abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate È™ansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieÈ›ii lui, chiar dacă acÈ›iunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa VieÈ›ii din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanaÈ›ie, o mică operaÈ›ie pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos È™i îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceaÈ™i soarta îl împinge È™i în braÈ›ele unei profitoare care-l lasă fără avere È™i fără părinÈ›i È™i îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaÅŸtem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta È™i alte câteva locuri È™i neamuri pierdute în negura timpului. Este È™i momentul ca autorul să ne dezvăluie deÈ™ertăciunea zeilor È™i înÈ™elătoriile preoÈ›ilor, dar È™i nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar È™i într-un taur mort.
     ÃŽntoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului È™i a vieÈ›ii. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber È™i stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. ÃŽn plus nu are nici o motivaÈ›ie să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     È˜i cel mai comic discurs: între un bărbat È™i o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     VreÈ›i să mai auziÈ›i È™i altele asemenea? CitiÈ›i cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile È™i acÈ›iunile lor își merită toÈ›i banii.
Crystian   
 
 
Magicianul - John Fowles
Editura Adevărul Holding, 2011
     Recunosc că, după ce am terminat de citit această carte, m-am dus pe Internet È™i am început să caut... ceva lipsea... prea am rămas cu ochii în ceață. Și am rămas surprins de numărul mare de comentarii găsite. De aceleaÈ™i întrebări puse È™i de către alÈ›i cititori. ExplicaÈ›ia: păi tocmai acesta este scopul cărÈ›ii, È™i se pare că i-a reuÈ™it de minune. Culmea e că autorul recunoaÈ™te în introducere că a fost mai explicit în această ediÈ›ie, față de ediÈ›iile anterioare.
     Nicholas Urfe este un tânăr rebel. Tratează totul cu indiferență, cinism È™i superficialitate, drept pentru care rămâne un însingurat. Pentru că nu-È™i găseÈ™te locul în societatea londoneză de la începuturile anilor 50, profită de ocazia care i se iveÈ™te de a pleca pe insula Phraxos din Grecia, pentru a preda limba engleză la un liceu de băieÈ›i. ÃŽnainte de a pleca însă, are o scurtă relaÈ›ie cu Alison, o tânără australiancă. DeÈ™i nici unul dintre cei doi nu este genul fidel, totuÈ™i se îndrăgostesc unul de celălalt, dar nici unul dintre ei nu vrea să recunoască acest lucru.
     Pe insula Phraxos, un loc izolat de restul lumii, Nicholas cunoaÈ™te un personaj ciudat, Maurice Conchis. Acesta îl supune pe Nicholas unui joc psihologic, greu de imaginat, dar realistic. Nu doar pe Nicholas îl domină ci È™i pe cititor: cu fiecare pagină eÈ™ti tot mai dornic să afli ce se întâmplă mai departe. Și surprizele se È›in lanÈ›.
     Din manipulator, Nicholas ajunge să fie manipulat, să-È™i schimbe radical opiniile, să fie la un pas de sinucidere. I se înscenează moartea lui Alison È™i se îndrăgosteÈ™te de un personaj fictiv, de o actriță. Realitatea i se prezintă ca fiind falsă È™i imaginarul ca fiind real. CorespondenÈ›a îi este interceptată È™i orice legătură cu lumea externă este foarte bine controlată.
     Nicholas află în cele din urmă că el este doar subiectul unui experiment de natură psihologică, care se repetă an de an, de fiecare dată cu un alt cobai. Pentru această manipulare a psihicului dusă la extram, Maurice, magicianul, dispune de sume imense de bani, de puneri în scenă cu actori angajaÈ›i È™i de un har personal pe care-l mai întâlneÈ™ti doar la vrăjitoare (apropo de pățania Oanei Zăvoranu).
     Ca È™i cititor eÈ™ti la fel de fermecat È™i de manipulat: nu mai È™ti ce este real È™i ce este teatru... È™i la final eÈ™ti lăsat în ceață. Cel puÈ›in ăsta este primul sentiment. Apoi îți dai seama că autorul È›i-a spus tot timpul adevărul, dar erai prea ocupat de acÈ›iune ca să È™ti să citeÈ™ti indiciile. Cei care au citit-o de mai multe ori, spun că de fiecare dată au mai descoperit câte ceva. (Cartea este plină de aluzii la personaje È™i întâmplări din mitologia greacă È™i din literatura universală. Unii o È™i condamnă din acest motiv pentru că este prea încărcată cu detalii).
     O carte minunată pe care vă invit să o citiÈ›i dacă vă place suspansul, finalurile nedefinite È™i... să fiÈ›i manipulaÈ›i. Trebuie să recunosc că pe alocuri cultura mea generală nu a făcut față aluziilor, È™i dacă o mai citesc încă o dată o voi face probabil cu alÈ›i ochi, pentru a descoperi lucruri noi. ÃŽi acord nota 4,7.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker