CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     În Crimă și pedeapsă ne regăsim în fața unei drame mistice, în care tremurăm pentru sufletul personajului principal, Raskolnikov, un tânăr venit la Petersburg pentru a studia la Universitate, pe la 1800 și ceva.
     Aici el intră în contact cu idei avangardiste pentru Rusia acelor timpuri, iar una anume pune stăpânire pe el într-atât încât îi întunecă mințile: ideea că oamenii sunt de două feluri, genii și idioții, sau oameni de rând care nu au puterea de a se ridica deasupra celorlalți. El realizează că se află printre cei de jos, că viața lui va fi veșnic una mizerabilă dacă urmează tiparele societății în care trăiește. Degeaba va termina facultatea, că până va ajunge și el la o oarecare stare, mama lui se va fi stins demult, iar sora lui se va fi căsătorit cu un om care va profita de sărăcia ei pentru a o face sclavă.
     Pentru toate aceste lucruri îl doare sufletul și depresia pune stăpânire pe el, iar odată cu aceasta și gândurile negre. Treptat își dă seama că toți oamenii mari din istorie (vezi Napoleon), au trebuit să calce peste oamenii de rând, să ucidă pentru a ajunge pe culmile istoriei și pentru a fi apreciați mai apoi pentru geniul lor. Prin urmare o crimă care să-l ajute să salte înainte nu ar fi nimic rău. În mintea lui, rațiunea și judecata, după cum spune Dostoievski, ia locul vieții.
     Pradă îi cade o bătrână cămătăreasă, pe care o ucide cu toporul și sora acesteia care îl surprinde asupra faptei. Dar mintea lui Raskolnikov este deja prea bolnavă pentru a-și duce planul până la capăt și se alege doar cu câteva obiecte de o mai mică valoare. Norocul însă îl ferește de martori, iar poliția nu are nici un indiciu despre el. Urmează un joc de a șoarecele și pisica între Raskolnikov și Zametov, omul legii, care îl bănuiește, dar nu-l poate dovedi.
     Pe de altă parte credința că este un om ales îl face să-și dăruiască și ultimii bănuți unor năpăstuiți ai sorții, să ia apărarea acestora și să-și bată joc de regulile societății petersburgheze și de parveniții acesteia.
     Un roman tragic, dar plin de viață, care te poartă în atmosfera orașelor rusești de la 1800, o lectură plăcută, dar care trezește în cititor o mulțime de întrebări, pe un fond de suspans continuu, căruia îi acord nota 4,9.

Crystian

Cele mai bune bancuri cu profesori şi elevi
Editura C&A Hiparion, 2005

     Ce nu fac câteva zile de ploaie. Unii îşi numără banii, alţii se apucă de făcut copii. Eu nu mai pot merge cu bicicleta la lucru. Şi uite aşa, forţat de împrejurări, mai citesc o cărticică cu bancuri în timp ce colind oraşul în maxi-taxi.
     O ocazie numai bună de a-mi aduce aminte de vremurile când eram elev. Doamne câte minuni mai puteam debita eu şi colegii mei. Şi ce bine te simţi când regăseşti amintirile într-o cărţulie cu bancuri: Un profesor dă buzna în wc-ul elevilor. Ce faceţi aici? Facem sex. Bine, bine, am crezut că fumaţi! Şi când mă gândesc că la mine în clasă mai eram doar doi care nu fumam :-)
     Şi uite aşa trec repede kilometrii şi zilele ploiase. Vine iar vremea bicicletei. Dar bancurile şi amintirile îmi rămân în minte. Pe unele o să vi le povestesc pe bancmalia... dacă Google-ul se îndură de mine şi indexează situl, îl veţi găsi uşor după nume.
     Pentru deliciul amintirilor, îi ofer acestei cărţi nota 2,6.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare