|
|
 | | |
 |
Operațiunea Praetorian - Thomas Cifford
Editura RAO International Publishing Company, 2008
|
|
|
Dacă te iei după titlu și după copertă ai crede că este o carte de război. Însă pasionații genului vor fi puțin dezamăgiți, pentru că scenele de război sunt destul de puține. Este vorba însă despre o poveste de dragoste, un triunghi amoros al cărui destin este influențat de cel de-al doilea război mondial.
Ne regăsim în Londra anului 1940, în plin sezon de bombardamente germane. Roger Godwin, un jurnalist american stă la o masă într-un restaurant împreună cu consilierul primului ministru, Monk Vardan, când o bombă lovește în apropiere, creând panică printre comeseni. Printre aceștia se află și Csilla, amanta ascunsă a lui Roger și soțul acesteia Max Hood. O ocazie numai bună pentru autor pentru a ne introduce în atmosfera acelor ani și a ne prezenta personajele principale ale cărții.
Și dacă vorbim despre atmosferă, Thomas Cifford se pricepe de minune la asta. Într-atât de mult intri în lumea calmă a britanicilor, încât uneori pierzi firul poveștii și te trezești într-o dilemă... despre ce era vorba de fapt? Prima parte din carte mi s-a părut chiar lălăită puțin, și am început să mă întreb unde este acțiunea promisă de titlu.
Încet, însă lucrurile încep să se adune și operațiunea Praetorian prinde contur. Scopul ei... să-l omoare pe Rommel, comandantul operațiunilor germane din Africa de Nord, un zeu al războiului, o personalitate care hotăra cursul războiului, un maestru al imaginii. Lucrurile devin mai interesante pe măsură ce trupa de comando condusă de Max Hood și avându-l în componență pe Roger Godwin intră într-o acțiune sinucigașă.
Deși pare sfârșitul, e doar începutul cărții. Amintirile din trecut încep să schimbe linia poveștii și descoperi că nimic din ce ai citit nu mai este la fel. Când termini cartea îți vine să o recitești... cu siguranță cu alți ochi. Din păcate finalul este o întorsătură clasică pentru un thriller modern, și strică puțin din farmecul cărții, care devine tot mai interesantă cu fiecare pagină pe care o parcurgi.
O carte în care alternează scenele de acțiune cu scenele de serenitate. O carte pe care o recomand celor ce îndrăgesc poveștile de dragoste din vreme de război. Eu îi acord nota 4, pentru micile scăpări de la început.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,
|
|
|
Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
