CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
Editura Univers, 2006
     Un orăşel de provincie în care nu se întâmplă nimic... sau cel puÅ£in aÅŸa pare, în prima jumătate. Un alt film de duzină! Cine te-a pus să te uiÅ£i la el? Apoi lucrurile mărunte ÅŸi nesemnificative încep să se lege între ele ÅŸi să capete o nouă dimensiune: brusc te trezeÅŸti în faÅ£a celui mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme!
     Cam acelaÅŸi sentiment l-am avut citind Lumea Sofiei, a lui Jostein Gaarder.
     Sofie, este o elevă dintr-un orăşel din Norvegia, care la venirea acasă de la ÅŸcoală, primeÅŸte prin poÅŸtă scrisori de la un necunoscut. Fără ÅŸtampile, fără timbre, fără expeditor. Scrisorile conÅ£in lecÅ£ii de filosofie. Prin intermediul lor începi să-i cunoÅŸti pe Democrit, Platon, Aristotel ÅŸ.a.m.d.
     AÅ£i citi aÅŸa ceva? Probabil că nu. Dar Jostein Gaarder ÅŸtie să introducă acel element de suspans care te atrage să mai citeÅŸti o pagină ÅŸi apoi încă una. Parcă ceva, ceva nu e chiar în regulă cu aceste lecÅ£ii... Să fim serioÅŸi, cine ar citi filosofie în locul unui thriller? Poate că niÅŸte cărÅ£i poÅŸale trimise din Liban, pentru o misterioasă Hilde, de către tatăl ei, sau o veche oglindă fermecată, nu te lasă să închizi cartea. Ce să mai vorbim de coliba maiorului!
     Noroc că filosofia celor din antichitate este chiar interesantă. Greul a venit când am ajuns pe la Kant ÅŸi pe la romantism. Recunosc că am dat bac-ul din filosofie, dar ÅŸi că era cât pe ce să-l pic! Profesorii cereau filosofia din manual nu filosofiile izvorâte din imaginaÅ£ia mea. Acum mi-am adus aminte de ce!
     Dar a venit ÅŸi răsplata! ÃŽn lumea Sofiei încep să se întâmple lucruri ciudate. La început mai timid, parcă, parcă desprinse din realitate. Doar sunt prezentate într-o carte, nu? Dar când personaje din poveÅŸti încep să te salute prin pădure... Apoi totul se răstoarnă cu susul în jos. Nimic nu mai e ce a fost! Nici Sofie, nici Hilde ÅŸi nici maiorul.
     V-am făcut curioÅŸi? Nu e nici pe departe, curiozitatea pe care o trăieÅŸti când te apropii de sfârÅŸitul cărÅ£ii.
     Iată ce este minunat la Jostein Gaarder: nu doar că a ÅŸtiut să lege o poveste pe marginea unui curs de filosofie, ci că această poveste constituie chiar exemplele care ilustrează cursul. Minunat!
     Nota 4,9 e meritată pe deplin! Dacă nu era Kant, i-aÅŸ fi dat maximul.
Crystian   
 
 
Trilogia New York-ului - Paul Auster
Editura Univers - Colecţia Cotidianul, 2007
     La început m-am aÅŸteptat să fie ceva în genul Misterele Parisului sau Misterele Romei, chiar dacă în variantă contemporană. După ce am am început să citesc primele pagini am crezut că sunt trei romane poliÅ£iste... dar m-am înÅŸelat încă o dată. Atât de tare încât m-am dus pe net să văd dacă sigur nu mă înÅŸel!
     Toate cele trei povestiri, OraÅŸul de sticlă, Fantome ÅŸi Camera încuiată încep precum niÅŸte romane poliÅ£iste clasice: apare în scenă detectivul care este chemat să rezolve un caz clasic, asigurarea protecÅ£iei, o urmărire clasică, o dispariÅ£ie. ÃŽnsă rezolvarea cazurilor nu prezintă nici un interes, sau dimpotrivă. Depinde din ce punct de vedere priveÅŸti lucrurile.
     AcÅ£iunea se concentrează asupra detectivilor, care preocupaÅ£i de cazuri ajung să confunde propria viaţă cu viaÅ£a cazului, ajungând la căderi nervoase, cu percepÅ£ii greÅŸite ale realităţii. Citindu-le începi să-i înÅ£elegi pe cei ce suferă de sindromul biropat... oare prezint ÅŸi eu simptomele? Dacă nu, sigur sunt pe drumul cel bun.
     Autorului îi place să se joace cu cuvintele, folosind elemente comune între cele trei povestiri: caietul roÅŸu, folosit de detectivi pentru a-ÅŸi face notiÅ£ele, aluzii la celelalte cazuri din romanele paralele ÅŸi chiar propriul nume. ÃŽn ultimul roman, se face referire la detectivul din primul roman, mai bine zis la o imagine a lui, care oferă o posibilă explicaÅ£ie a dispariÅ£iei lui.
     Apropo, în două dintre cele trei romane, detectivii sunt scriitori. Primul este chemat din întâmplare în locul unui detectiv real (numit Paul Auster). ÃŽn cel de-al doilea, detectivul are înclinaÅ£ii scriitoriceÅŸti. Un adevărat festin literar!
     Pentru schimbările spectaculoase de situaÅ£ii ÅŸi pentru că m-a pus pe gânduri îi ofer nota 4,5.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker