CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Un roman polițist atipic, care l-a făcut celebru pe Edgar Wallace. Dacă romanul polițist clasic caută criminalii de-a lungul paginilor sale, în Dreptate Fără Lege participăm încă de la început la plănuirea asasinatului împreună cu cei patru făptași... pardon justițiari.
     Ceea ce îi mobilizează pe aceștia în planul lor mârșav este decizia ministrului de externe al Angliei de a emite o lege care să permită extrădarea infractorilor în țările lor de baștină. Printre cei afectați de această lege s-ar afla și Manuel Garcia, un cap al rezistenței spaniole din exil.
     Cei patru justițiari își propun să facă tot posibilul să împiedice promulgarea acestei legi, iar în caz de eșec să-l ucidă pe inițiatorul acesteia, adică pe ministrul de externe al Angliei. De-a lungul romanului aflăm că ei nu sunt la prima ispravă de acest fel. Au mai omorât și alți oameni de vază pentru că aceștia s-au dovedit a fi prea lacomi sau își urmăreau interesele proprii în detrimentul celorlalți.
     Atracția cărții o constituie faptul că întreaga Londră ajunge să fie implicată în această poveste, fiecare cetățean fiind în căutarea misterioșilor justițiari. Aceștia însă își văd nestingheriți de plan și plaseasă inclusiv o bombă în parlament pentru a convinge autoritățile că nu este doar o simplă glumă.
     Se ajunge până acolo încât, la ora la care justițiarii i-au prezis moartea, ministrul de externe este închis singur în biroul său, păzit de o armată de polițiști. Vor reuși oare aceștia să-l apere? Îi vor prinde oare pe cei patru criminali?
     Aflați dacă poate fi învins întregul sistem de apărare londonez, în cartea lui Edgar Wallace, căreia îi acord nota 4 pentru un roman polițist foarte bine scris. Păcat că s-a terminat atât repede.
     Pentru cei care nu mai găsiți acest roman distribuit împreună cu revista Flacăra, vă recomand cartea Vrăjitorul, cel mai renumit thriller al lui Edgar Wallace, pe care, cu puțin noroc, îl mai găsiți de vânzare la magazinul online CrysSoft Euroalia.

Crystian

Gai-Jin - James Clavell
Editura Elit Comentator,

     Dacă ați îndrăgit romanele Shogun sau Tai-Pan, cu siguranță veți fi fermecați și de către Gai-Jin, care, deși este un roman de sine stătător, are o mulțime de trimiteri în trecut la Anjin-san și la Dirk Struan. De altfel, Gai-Jin este cel de al treilea roman din tetralogia Shogunului.
     Ne regăsim în anii 1862-1863, moment în care străinii sunt instalați pe coastele Japoniei în câteva mici colonii bine delimitate, restul teritoriului fiindu-le interzis cu desăvârșire. Gai-jin este termenul prin care japonezii îi numesc pe acești străini, un termen nu prea politicos, după cum ne sugerează autorul. Cele două lumi sunt legate iremediabil prin intermediul schimburilor comerciale, dar diferențele dintre cele două culturi duc la conflicte și situații dintre cele mai neașteptate. Pe de o parte japonezii sunt ordonați, curați, obedienți dar mincinoși și "înapoiați", iar pe de altă parte, europenii sunt murdari, îmbrăcați caraghios, dezorganizați dar mult prea cinstiți și avansați din punct de vedere tehnologic.
     De aici au rezultat cele două planuri ale acțiunii care se influențează reciproc. În tabăra străinilor urmărim destinele lui Malcom Struan, viitorul tai-pan al companiei Struan și al lui Angelique, o tânără atrăgătoare, rămasă fără avere și vitregită de împrejurări. Cei doi converg inevitabil unul către celălalt într-o dramatică poveste romantică. În celălalt plan, asistăm la lupta pentru putere a lui Yoshi Toranaga, într-o Japonie condusă de mai mulți seniori - daimyo -, sub o aparentă organizare a shogunatului și a administrației acestuia. Cu toții se folosesc direct sau indirect de o mișcare de revoltă, sonno-joi, a unor samurai proscriși. Scopul declarat al acestei mișcări este să-i alunge definitiv pe străini din Japonia și să restabilească puterea împăratului, care era prizonier în propriul lui castel.
     Unul dintre capii mișcării sonno-joi, Hiraga, ajunge însă să-și schimbe complet viziunea după ce ajunge sub statut de refugiat în tabăra străinilor. Din ucigaș ajunge în cele din urmă să-i apere pe aceștia de confrații lui. El este un simbol pentru majoritatea japonezilor care declarativ îi urăsc pe străini, mai mult sau mai puțin, dar în umbră fac tot posibilul să strângă relațiile comerciale cu aceștia.
     Pentru noi europenii, cartea este atractivă nu în ultimul rând pentru obiceiurile de natură sexuală ale japonezilor (ca și Shogun-ul de altfel). Și autorul are grijă să nu ne lipsească o mulțime de detalii picante, fără a fi însă vulgară. Sunt curios cum o privesc japonezii.
     Cartea este bine scrisă, cu o mulțime de fire de acțiune. Te ajută să înțelegi cultura japoneză și să afli o parte din istoria acesteia pe de o parte și a colonizărilor pe de alta, chiar dacă sunt puțin romanțate. Deși serviciul de corectură al editurii și-a făcut doar parțial datoria eu îi acord nota 4,5 și vă invit să o citiți.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare