CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o
 CATEGORII
Roman de aventuri
Poliţiste
De spionaj
Umor
Dezvoltare personală
Contemporani
Clasici
Business - Economie
De dragoste
Capă şi spadă
Istorie
Război
Enciclopedii - Dicționare
Horror
Ficțiune
 VIZITATORI
Adaugă comentariu
Prin foc și sabie - Henryk Sienkiewicz
Editura Garamond,
     1647. Moldova prospera sub domnia lui Vasile Lupu. La fel È™i Polonia cu care avea strânse relaÈ›ii comerciale. Prin urmare, nu este de mirare să dai de moldoveni la tot pasul prin Polonia.
     Apoi a început războiul civil - la polonezi, desigur. Cazacii s-au ridicat împotriva leÈ™ilor, sub conducerea lui Bohdan Chmielnicki. La noi se numeau răscoale È™i erau împotriva boierilor, dar maestrul Sienkiewicz răstoarnă situaÈ›ia È™i îi prezintă pe zaporojeni ca fiind cei care au pornit un război civil nedrept împotriva È™leahtnicilor unindu-se cu tătarii pentru a pârjoli È›ara de dincolo de Nistru, actuala Ucraina.
     De fapt acesta a fost È™i principala critică adusă romanului: din dorinÈ›a de a readuce în mintea polonezilor, trecutul glorios al războinicilor, Sienkiewicz a modificat pe ici pe colo faptele istorice È™i a creat o serie de eroi, cu caracteristici ce întrec oamenii de rând.
     Cel mai important dintre aceÈ™tia este porucinicul Skrzetuski, personajul principal, care trece prin încercări deosebite de-a lungul întregului roman, pentru apărarea patriei È™i pentru recuperarea iubitei lui, cneaghina Helena, din mâna sălbaticului Bohun. Din păcate, este È™i uÈ™or melancolic, căzând grav bolnav ori de câte ori jupâniÈ›a Helena părea dispărută pentru totdeauna în mâinile răsculaÈ›ilor sau a lui Bohun.
     Regăsim È™i personaje pitoreÈ™ti, precum lunganul Longinus "Rupe-glugă", al cărui scop era să taie trei capete deodată, cu paloÈ™ul lui imens, pentru a-È™i cinsti strămoÈ™ii È™i jupân Zagloba, care prin isteÈ›imea lui a salvat-o în mai multe rânduri pe Helena.
     Lăsând la o parte interpretarea faptelor istorice, ce m-a frapat în tot acest conflict a fost multitudinea de străini ce luau parte la lupte. ÃŽn general mercenari plătiÈ›i, aceÈ™tia erau nemÈ›i, lituanieni, tătari, moldoveni de partea polonezilor È™i iar tătari, rusini È™i otomani de partea cazacilor. Parcă cel mai mult fugeau de război tocmai polonezii care ar fi trebui să-È™i apere patria. Organizarea statală a Poloniei, în care fiecare magnat avea propria lui oaste făcea lucrurile mult mai complicate, față de țările române.
     Să omori cât mai mulÈ›i duÈ™mani era la mare cinste, de prizonieri nici nu putea fi vorba, sate întregi È™i cetăți erau culcate la pământ de pârjol, cei care scăpau vii erau duÈ™i în robie la tătari, spânzuraÈ›i, violuri, pruncucideri, jafuri, erau niÈ™te lucruri atât de obiÈ™nuite încât azi te înfiori numai la gândul că aÈ™a ceva putea să existe în realitate.
     ÃŽn schimb războiaiele erau ca la carte: se puneau oÈ™tile față în față, începea apoi harÈ›ul între cei mai viteji din ambele tabere, apoi năvăleau una împotriva celeilalte. NemÈ›ii, supravieÈ›uitori ai războiului de 30 de ani, erau cei mai tari È™i mai organizaÈ›i, iar, interesant, turcii cei mai slabi. Mi-aduce în minte jocurile pe calculator. Până È™i preoÈ›ii È™i vrăjitoarele aveau rolul lor.
     O carte excepÈ›ională, care alături de Quo Vadis mi-au scos la iveală un scriitor desăvârÈ™it în persoana lui Henryk Sienkiewicz, motiv pentru care îi acord nota 4,8.
Crystian   
 
 
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
     O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de naÈ™terea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
     Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut È™i a soÈ›iei acestuia Kipa. AceÈ™tia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coÈ™ abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate È™ansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieÈ›ii lui, chiar dacă acÈ›iunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
     Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa VieÈ›ii din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanaÈ›ie, o mică operaÈ›ie pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos È™i îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
     Apoi aceaÈ™i soarta îl împinge È™i în braÈ›ele unei profitoare care-l lasă fără avere È™i fără părinÈ›i È™i îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaÅŸtem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta È™i alte câteva locuri È™i neamuri pierdute în negura timpului. Este È™i momentul ca autorul să ne dezvăluie deÈ™ertăciunea zeilor È™i înÈ™elătoriile preoÈ›ilor, dar È™i nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar È™i într-un taur mort.
     ÃŽntoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
     De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului È™i a vieÈ›ii. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber È™i stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. ÃŽn plus nu are nici o motivaÈ›ie să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
     È˜i cel mai comic discurs: între un bărbat È™i o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
     VreÈ›i să mai auziÈ›i È™i altele asemenea? CitiÈ›i cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile È™i acÈ›iunile lor își merită toÈ›i banii.
Crystian   
Pagina anterioară      Pagina următoare

eXTReMe Tracker