CrysSoft Literatisia - ultima carte pe care am citit-o

     Totul începe cu moartea suspectă a doi agenţi CIA, ce se aflau pe urmele unui comerciant de componente, esenţiale, pentru construcţia focoaselor nucleare. Este chemat în scenă obişnuitul nostru agent CIA, alteţa sa serenisimă, prinţul Malko Linge. Cu ajutorul lui Mandy Brown şi al Pamelei Blazer, două dive superbe, Malko descoperă un plan diabolic pus la cale de către Sadam Hussein pentru şterge statul Israel de pe faţa pământului.
     Austria, Franţa, Luxemburg, Belgia şi în fine Turcia devin câmpul de acţiune a lui Malko, al servitorului lui Elko şi al prietenilor lui de la CIA, Milton şi Chris împotriva oamenilor lui Saddam. Totul pentru a opri construcţia armelor nucleare.
     Folosind ingredientele sale de succes - terorişti, arme, scene fierbinţi de sex, femei fatale, servicii secrete -, Gerard de Villiers, ne ţine în tensiune de la prima până la ultima pagină. După ce am citit aproximativ optzeci din cărţile din seria SAS, am remarcat, în Atac asupra Israelului, că textul a devenit mai pudic: scenele de dragoste nu mai sunt descrise în amănunt... parcă ar fi rămas netraduse. Sau s-a cuminţit autorul? Voi vedea în cărţile următoare din serie.
     Poate vă întrebaţi dacă m-am ales cu ceva după atâtea cărţi atât de asemănătoare între ele? Da, şi-au făcut datoria şi mi-au oferit acea lectură uşoară care te destinde atunci când nu mai ai chef de lucruri prea serioase. Felicit editura Tinerama pentru iniţiativă, deşi m-a supărat la un moment dat că a reeditat unele cărţi din serie sub alte denumiri.
     Pentru că reuşeşte să îmi menţină atenţia trează după atâta timp, fapt surprinzător pentru o carte de serie, îi ofer cărţii Atac asupra Israelului nota 3.

Crystian

Magicianul - John Fowles
Editura Adevărul Holding, 2011

     Recunosc că, după ce am terminat de citit această carte, m-am dus pe Internet și am început să caut... ceva lipsea... prea am rămas cu ochii în ceață. Și am rămas surprins de numărul mare de comentarii găsite. De aceleași întrebări puse și de către alți cititori. Explicația: păi tocmai acesta este scopul cărții, și se pare că i-a reușit de minune. Culmea e că autorul recunoaște în introducere că a fost mai explicit în această ediție, față de edițiile anterioare.
     Nicholas Urfe este un tânăr rebel. Tratează totul cu indiferență, cinism și superficialitate, drept pentru care rămâne un însingurat. Pentru că nu-și găsește locul în societatea londoneză de la începuturile anilor 50, profită de ocazia care i se ivește de a pleca pe insula Phraxos din Grecia, pentru a preda limba engleză la un liceu de băieți. Înainte de a pleca însă, are o scurtă relație cu Alison, o tânără australiancă. Deși nici unul dintre cei doi nu este genul fidel, totuși se îndrăgostesc unul de celălalt, dar nici unul dintre ei nu vrea să recunoască acest lucru.
     Pe insula Phraxos, un loc izolat de restul lumii, Nicholas cunoaște un personaj ciudat, Maurice Conchis. Acesta îl supune pe Nicholas unui joc psihologic, greu de imaginat, dar realistic. Nu doar pe Nicholas îl domină ci și pe cititor: cu fiecare pagină ești tot mai dornic să afli ce se întâmplă mai departe. Și surprizele se țin lanț.
     Din manipulator, Nicholas ajunge să fie manipulat, să-și schimbe radical opiniile, să fie la un pas de sinucidere. I se înscenează moartea lui Alison și se îndrăgostește de un personaj fictiv, de o actriță. Realitatea i se prezintă ca fiind falsă și imaginarul ca fiind real. Corespondența îi este interceptată și orice legătură cu lumea externă este foarte bine controlată.
     Nicholas află în cele din urmă că el este doar subiectul unui experiment de natură psihologică, care se repetă an de an, de fiecare dată cu un alt cobai. Pentru această manipulare a psihicului dusă la extram, Maurice, magicianul, dispune de sume imense de bani, de puneri în scenă cu actori angajați și de un har personal pe care-l mai întâlnești doar la vrăjitoare (apropo de pățania Oanei Zăvoranu).
     Ca și cititor ești la fel de fermecat și de manipulat: nu mai ști ce este real și ce este teatru... și la final ești lăsat în ceață. Cel puțin ăsta este primul sentiment. Apoi îți dai seama că autorul ți-a spus tot timpul adevărul, dar erai prea ocupat de acțiune ca să ști să citești indiciile. Cei care au citit-o de mai multe ori, spun că de fiecare dată au mai descoperit câte ceva. (Cartea este plină de aluzii la personaje și întâmplări din mitologia greacă și din literatura universală. Unii o și condamnă din acest motiv pentru că este prea încărcată cu detalii).
     O carte minunată pe care vă invit să o citiți dacă vă place suspansul, finalurile nedefinite și... să fiți manipulați. Trebuie să recunosc că pe alocuri cultura mea generală nu a făcut față aluziilor, și dacă o mai citesc încă o dată o voi face probabil cu alți ochi, pentru a descoperi lucruri noi. Îi acord nota 4,7.

Crystian

Pagina anterioară Pagina următoare