|
|
 | | |
 |
Egipteanul - Mika Waltari
Editura Polirom, 2008
|
|
|
O carte interesantă. Este vorba despre "autobiografia" unui medic, Sinuhe, ce a trăit cu 1.300 de ani înainte de nașterea lui Hristos, pe vremea când a început declinul marelui imperiu egiptean.
Amintirile lui încep cu copilăria petrecută în casa unui medic, Senmut și a soției acestuia Kipa. Aceștia l-au găsit pe când avea doar câteva zile, într-un coș abandonat pe Nil. Mai târziu avea să afle că are toate șansele să fie tocmai fiul marelui faraon. Dar acest lucru va rămâne o necunoscută pentru tot restul vieții lui, chiar dacă acțiunile lui vor hotărî destinul Egiptului.
Soarta îl ajută pe Sinuhe să devină medic la Casa Vieții din templul lui Amon, un zeu la modă în acele vremuri. Apoi printr-o conjunctură fericită ia parte la o trepanație, o mică operație pe creier, aplicată faraonului, ca remediu final. Acest lucru îl face faimos și îl aduce în preajma unui om important pentru viitorul Egiptului, Horemheb.
Apoi aceași soarta îl împinge și în brațele unei profitoare care-l lasă fără avere și fără părinți și îl alungă din Egipt împreună cu slujitorul său Kaptah. Rău pentru el, bine pentru noi: începem să cunoaştem lumea antică din jurul Egiptului: Siria, Ierusalim, Babilon, Creta și alte câteva locuri și neamuri pierdute în negura timpului. Este și momentul ca autorul să ne dezvăluie deșertăciunea zeilor și înșelătoriile preoților, dar și nevoia oamenilor de a crede în ceva: chiar și într-un taur mort.
Întoarcerea lui Sinuhe în Egipt aduce cu sine momentul de glorie al faraonului Akhenaton, adept al unui nou zeu Aton, ocazie cu care autorul ne face cunoscut faptul că poporul încă nu era pregătit pentru venirea lui zeu nobil (conceptele lui Aton seamănă izbitor cu cele ale lui Isus).
De altfel cartea este plină de idei filosofice, iar personajele sunt de la mic la mare mari oratori, cunoscători în arta destinului și a vieții. Au fost multe discursuri care mi-au plăcut, dar cel care m-a uns la suflet a fost a lui Kaptah, care în timp a ajuns să fie la rândul lui om liber și stăpân. El zice că e mult mai bine pentru un stăpân să aibă muncitori decât sclavi. Un muncitor lucrează toată ziua pentru un salar de mizerie, după care nu mai ai nici o treabă cu el, pe când un sclav... he, he... dă-i de mâncare, asigură-i un cămin, ai grijă să fie sănătos. În plus nu are nici o motivație să lucreze, își fură stăpânul pe toate căile. Ce mai, e mult mai bine să fi sclav decât un muncitor salariat.
Și cel mai comic discurs: între un bărbat și o femeie care se ceartă să nu te bagi că ajungi să te pui rău cu amândoi.
Vreți să mai auziți și altele asemenea? Citiți cartea lui Mika Waltari că merită! Eu îi acord nota 4,5 pentru că personajele nu sunt realistice, dar discursurile și acțiunile lor își merită toți banii.
|
|
Crystian
|
| |
| |
|
SAS - Atac asupra Israelului - Gerard de Villiers
Editura Tinerama,
|
|
|
Totul începe cu moartea suspectă a doi agenţi CIA, ce se aflau pe urmele unui comerciant de componente, esenţiale, pentru construcţia focoaselor nucleare. Este chemat în scenă obişnuitul nostru agent CIA, alteţa sa serenisimă, prinţul Malko Linge. Cu ajutorul lui Mandy Brown şi al Pamelei Blazer, două dive superbe, Malko descoperă un plan diabolic pus la cale de către Sadam Hussein pentru şterge statul Israel de pe faţa pământului.
Austria, Franţa, Luxemburg, Belgia şi în fine Turcia devin câmpul de acţiune a lui Malko, al servitorului lui Elko şi al prietenilor lui de la CIA, Milton şi Chris împotriva oamenilor lui Saddam. Totul pentru a opri construcţia armelor nucleare.
Folosind ingredientele sale de succes - terorişti, arme, scene fierbinţi de sex, femei fatale, servicii secrete -, Gerard de Villiers, ne ţine în tensiune de la prima până la ultima pagină. După ce am citit aproximativ optzeci din cărţile din seria SAS, am remarcat, în Atac asupra Israelului, că textul a devenit mai pudic: scenele de dragoste nu mai sunt descrise în amănunt... parcă ar fi rămas netraduse. Sau s-a cuminţit autorul? Voi vedea în cărţile următoare din serie.
Poate vă întrebaţi dacă m-am ales cu ceva după atâtea cărţi atât de asemănătoare între ele? Da, şi-au făcut datoria şi mi-au oferit acea lectură uşoară care te destinde atunci când nu mai ai chef de lucruri prea serioase. Felicit editura Tinerama pentru iniţiativă, deşi m-a supărat la un moment dat că a reeditat unele cărţi din serie sub alte denumiri.
Pentru că reuşeşte să îmi menţină atenţia trează după atâta timp, fapt surprinzător pentru o carte de serie, îi ofer cărţii Atac asupra Israelului nota 3.
|
|
Crystian
|
|
|
Pagina anterioară Pagina următoare |
|
|
